Matei 17:20
„Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.”
De mic copil mi-am imaginat, citind pasajul ăsta, că mă aflu într-o zonă montană și poruncesc unui munte să se mute dintr-o parte în alta și el se mută la cuvântul meu. Însă nu cred că Domnul Isus s-a referit la acest lucru când a vorbit despre puterea credinței. Pentru voi ce ar însemna muntele? Pentru mine înseamnă ceva de care nu pot să trec. Un obstacol uriaș. Nu-i așa că unele probleme din viața noastră par adevărați munți? Te uiți la problema din viața ta că este mare cât un munte și zici „Doamne, nu mai pot!”, „sunt la capătul puterilor „. Însă Domnul Isus are o soluție. Soluția Lui este credința. Și nimic nu este mai…
Vezi articolul original 297 de cuvinte mai mult
Ziua si noaptea sunt doua surori,
Care se succed prin amurg si zori…
Ele se repeta in ritm si alternanta,
Lasand in trup durere si multa nesperanta
Secunda de secunda in felul unor carii,
Rod in trupul nostru producand avarii
Uneori, nu stim ce vor sa insemneze,
Ne punem artificii, cu stenturi si proteze.
Ca un vierme, acestea, rod in trup usor,
Slabindu-l sa nu fie, mai bun, folositor.
Astfel nevoiti cu multe sacrificii,
Noi il protezam cu carje si-artificii.
Ne da speranta, ca inca, mai traim,
Multumiti ca trupul e bun cat il carpim.
Si traieste omul, sau… astfel i se pare,
Dar nu vede caria, ce-i roade si-n picioare!
Si merge bietul om tarandu-se la vale,
Cu piciorul prins in tiji si…, balamale.
Mainile-i slabesc iar fata se zbarceste,
Vederea-l paraseste abia mai…buchiseste…
Si zilele ne storc iar noptile-n torente,
Lovesc deplin in noi puternic, violente.
Desigur, nu e rau de trup sa ne-ngrijim,
Abili sa fim in el pe Tatal sa-L sfintim
Aceasta-i de-nteles ca trupul sanatos,
Cu cinste va purta pe Duhul lui Cristos.
Intelegeti, poate, ce vreau in vers a spune:
Pe trupul innoit, pacatul, nu-l rapune
Ziua si noaptea, oricat ar vrea sa-l piarda,,
In dragoste de Domnul va putea sa arda.
Acestui trup ii place in Duhul sa lucreze,
In slujiri nu tine cu falsuri si proteze.
In el e omul nou ce zilnic se-ntareste,
Si fara artificii pe Domnul Il slujeste.
Aceste surori, doua, care alterneaza,
Pe omnul nou, din cale, nu-l indeparteaza.
Vor lovi si-n el secunda de secunda,
Dar in pacat, crestinul, nu se mai scufunda.
Acest trup nou e demn si binecuvantat,
Dupa cum e Usa prin care a intrat.
S-a dezbracat de omul cel vechi, pretentios,
Si s-a imbracat in noul chip al lui Cristos.
Trupul lui e o ofranda vie si placuta,
Voia lui Dumnezeu, ii e, cea desavarsita.
Totusi treaba lor ne e, un dar folositor,
Pasii ni-i grabesc spre veacul viitor.
Fara, aportul lor , in ritm obisnuit,
Am fi tarziu cu Domnul pe plaiul insorit.
Barbu Gheorghe
“Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.” (Psalmul 37.3)
A crede şi a lucra sunt două lucruri care merg împreună, aşa cum sunt rânduite de Duhul Sfânt. Trebuie să avem mai întâi credinţa şi apoi credinţa trebuie să lucreze. Credinţa în Dumnezeu ne duce la fapte de sfinţenie. Noi ne încredem în Dumnezeu pentru bine şi facem ce este bine. Credinţa noastră ne îndeamnă să nu stăm în lenevie, ci să ne ridicăm ca să lucrăm, în nădejdea că Dumnezeu va lucra în noi şi prin noi. Nu este partea noastră ca să ne îndemnăm să facem ce este rău, ci să ne încredem în Dumnezeu şi să facem ce este bine. Să nu ne mulţumim numai să credem fără să lucrăm, nici să lucrăm fără să credem.
Vrăjmaşii noştri ne-ar alunga dacă ar putea; dar, dacă credem şi lucrăm, vom rămâne în ţară, orice s-ar întâmpla. Noi vom rămâne în felul acesta în ţara lui Emanuel, care este a lui Dumnezeu, ţara făgăduită. Vrăjmaşii nostru nu pot să scape de noi aşa de uşor cum îşi închipuie ei. Ei nu pot să ne smulgă, nici să ne şteargă din ţara în care locuim, unde Dumnezeu ne-a dat un loc şi un nume.
După cum este adevărat că Dumnezeu a dat această făgăduinţă, tot aşa noi vom fi hrăniţi acolo unde ne-a aşezat El. Partea noastră este să credem şi partea Lui este să lucreze după credinţa noastră. Dacă noi nu suntem hrăniţi prin corbi, prin Obadia sau printr-o văduvă, totuşi noi vom fi hrăniţi în felul în care găseşte El cu cale.
Charles Spurgeon
To all those supporting Marius & Ruth Bodnariu, please join us in our latest effort to help reunite these parents with their children. Last weekend, we used EMAIL to spotlight the abuses and predatory encroachment of the Barnevernet to their governing Norwegian authorities. This weekend, we will be using paper MAIL to cover the gaps where our EMAIL was either filtered to spam or blocked by servers. See below detailed instructions on how to help.
Pentru toti cei ce sprijiniti Marius și Ruth Bodnariu, va rugam sa va alaturati noua in acest nou efort de a-i reuni cu copilasii lor. Saptamana trecuta am folosit email-ul pentru a aduce Barnevernet-ul in centrul atentiei propriilor autoritati. Saptamana aceasta dorim sa ne folosim de posta, pentru a acoperi golurile laste de emailurile trimise saptamana trecuta, si spre a atrage si mai multa atentie asupra cazului familiei Bodnariu. Pentru toti cei ce doriti sa…
Vezi articolul original 992 de cuvinte mai mult