Iubirea ce mi-ai arãtat e mare
Iar harul Tãu îmi este de ajuns
Chiar si atunci când sunt în strâmtorare
Am bucuria mântuirii prin harul Tãu de sus.
Oricât ar fi de greu pe cale
Ispitele oricât de mari ar fi
Dar bucuria mântuirii-i si mai mare
Nimic n-o poate stinge orice-ar fi.
Si cum sã nu îmi fie sufletul voios,
Când vãd ce mare har eu am primit,
Din lumea-aceasta tu m-ai scos
Comoara cea mai mare am gãsit.
Ah daca-ar ști intreagã omenire
Ce minunatã e cãrarea Ta,
De s-ar întoarce oamenii la Tine
Războaiele din lume s-ar gãta.
De-ar ști cu totii care e menirea,
Ce omul are pe acest pãmânt
Cum Tu îi chemi si vrei ca omenirea
Sã afle pacea ce o dai prin Duhul Sfânt.
De-ar sti cu toții care e comoara
Ce trebuie gãsită cât trãiești
Ar alerga cu pasi mai mari spre Tine
Spre culmile înalte, spre cãi duhovnicesti.
Dar sunt puțini ce si-au aflat menirea
Și printre-aceia stiu cã sunt și eu,
De-aceia sufletul mi-e plin de bucurie,
Cã te-am gãsit pe Tine Domnul meu.
Marioara Turku