Cândva, demult

Cândva, demult,
Am încercat să descifrez în stele,
Viaţa mea…Dar gândurile mele,
Se învârteau în cercuri milenare,
Căutând un strop de pace şi culoare…
Pe corzi de curcubeie, simfonii
Sunau straniu. Iar cântecele mii,
În note calde şi-n sublim acord,
Mă îndemnau să merg doar înspre nord…
Busola timpului pierdut, mi-a fost,
Impuls spre viaţa traiului anost,
Dar saturat de grijuri şi nevoi,
Am vrut să-mpart avutul meu la doi,
Enumerând ce am şi ce-am primit,
Am realizat că sunt un parvenit,
Ce-a luat de-a gata fără vreun efort,
Tot ce-a fost sfânt. De-atunci în mine port,
Lumina, Calea, Apa, Pâinea, Viaţa,
Mă bucur când apuc iar dimineaţa,
Căci ştiu că n-am vreun merit pe pământ,
Ci totul se cuvine Celui Sfânt,

Cândva, demult,
Căutam avid răspuns la o-ntrebare:
“De ce există-atâta nepăsare,
Indiferenţă, lipsă de iubire…
Şi ce înseamnă oare, fericire?
Trecând prin prelucrare, în cuptor,
Am învăţat ce-nseamnă ca să mor,
Sub flacăra credinţei ca să ard
Şi să-nţeleg că viaţa nu-i hazard,
Că tot ce sunt ca om pe-acest pământ,
E dat de Dumnezeul nostru Sfânt.
Şi-atâta timp cât sunt un egoist,
Nu-L pot cunoaşte-n Adevăr pe Crist,
Când lepădarea sinelui va fi
Totală, taina vieţii-oi dobândi,
Acel ce e-nfrânat şi e smerit,
E numit “fiu”, de Tatăl e iubit,
De-aceea eu în ascultare stau
Şi viaţa-ntreagă Domnului o dau.

Nu mai privesc întrebător la stele,
Ci vreau să mă înalţ mai sus de ele,
Pe aripile Duhului cel Sfânt,
Mă voi desprinde de acest pământ
Şi-acompaniat de-al îngerilor cor,
În simfonii de dragoste şi dor,
Voi căuta un loc în galaxii,
Unde-am s-aştept docil Isus, să vii,
Ca să mă iei Acasă…Maranata!
Vino degrabă, să mă duci la Tata!

Lucica Boltasu

„Frontal”: Scrisoare deschisă Excelenţei Sale, domnului ambasador al Norvegiei, Tove Bruvik Westberg

agnus dei - english + romanian blog

Cornel DavarsanDomnule ambasador, ştiu că aţi fost înştiinţat de acest abuz făcut de statul norvegian. Vă rugăm să transmiteţi faptul că o comunitate creştină care creşte mereu susţine ca aceşti copii să fie redaţi familiei bune şi echilibrate în care au crescut. […..] Ceea ce nu înţelege familia Marius şi Ruth Bodnariu este de ce li s-au luat copiii fără să li se spună, în prealabil, că fac ceva greşit şi de ce sunt trataţi ca nişte criminali sau părinţi denaturaţi. De ce li se refuză dreptul parental, de ce acest drept nu ar trebui să prevaleze în faţa oricărui drept pe care şi-l arogă statul? Multe întrebări sunt fără răspuns. Norvegia se pare că are o lege inumană şi care este pusă în aplicare de nişte oameni fără inimi care doresc să-şi testeze cunoştinţele de psihologie învăţate în şcoală. Vă rugăm să interveniţi urgent, Excelenţa Voastră!

Nu cred că suntem într-o…

Vezi articolul original 164 de cuvinte mai mult

CU PRIVIRE LA CAZUL FAMILIEI BODNARIU, DESPRE ZIS ȘI… TĂCUT!

POPAS PENTRU SUFLET

Nu zic numele, nici de unde e. Nu merită! Cui i se potrivește va ști, cui știe despre ce/cine e vorba va înțelege, cui nu știe și n-a văzut, va înțelege principiul.

Au apărut câțiva comentatori care tocmai acum s-au trezit să dea recomandări de supunere soților Bodnariu!? Alții ne atacă pe noi care facem ceva, ce putem pentru ei. Domnul să nu le țină în socoteală răutatea!

Sunt alte vremuri și feluri în care ne dăm socotelile. Nu acum, nu în contextul acestui caz și nu acestor paraziți care se plimbă aiurea prin târg.

Ce ne califică și când să rupem tăcerea?

Prietenii lui Iov au început bine! Șapte zile au păstrat tăcerea! Când au început să vorbească au greșit. Nu cunoșteau toate datele problemei, de fapt pe cele mai importante. Nici Iov, dar lui Domnul i-a dat voie să se lamenteze fiindcă pe el îl durea fala Domnului.

Vezi articolul original 81 de cuvinte mai mult

Bucuria mantuirii

Iubirea ce mi-ai arãtat e mare
Iar harul Tãu îmi este de ajuns
Chiar si atunci când sunt în strâmtorare
Am bucuria mântuirii prin harul Tãu de sus.

Oricât ar fi de greu pe cale
Ispitele oricât de mari ar fi
Dar bucuria mântuirii-i si mai mare
Nimic n-o poate stinge orice-ar fi.

Si cum sã nu îmi fie sufletul voios,
Când vãd ce mare har eu am primit,
Din lumea-aceasta tu m-ai scos
Comoara cea mai mare am gãsit.

Ah daca-ar ști intreagã omenire
Ce minunatã e cãrarea Ta,
De s-ar întoarce oamenii la Tine
Războaiele din lume s-ar gãta.

De-ar ști cu totii care e menirea,
Ce omul are pe acest pãmânt
Cum Tu îi chemi si vrei ca omenirea
Sã afle pacea ce o dai prin Duhul Sfânt.

De-ar sti cu toții care e comoara
Ce trebuie gãsită cât trãiești
Ar alerga cu pasi mai mari spre Tine
Spre culmile înalte, spre cãi duhovnicesti.

Dar sunt puțini ce si-au aflat menirea
Și printre-aceia stiu cã sunt și eu,
De-aceia sufletul mi-e plin de bucurie,
Cã te-am gãsit pe Tine Domnul meu.

Marioara Turku

Darul tăriei; binecuvântarea păcii

“Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează poporul Său cu pace.” (Psalmul 29.11)

David auzise glasul lui Dumnezeu într-o furtună şi recunoscuse puterea Lui într-un uragan aşa cum se arată în Psalmul 29; şi, în timpul liniştii care urmase după furtună, el simţise că această putere uimitoare care a cutremurat cerul şi pământul este puterea care este făgăduită celor aleşi. Cel ce arată vulturului drumul său în văzduh, va da răscumpăraţilor Săi aripile vulturului; Acela al cărui glas face să se cutremure pământul, îi va înspăimânta pe duşmanii sfinţilor Săi şi va da pace copiilor Săi. De ce suntem slabi, când avem la dispoziţia noastră puterea lui Dumnezeu? De ce suntem tulburaţi, când pacea Domnului ne este asigurată? Isus, Dumnezeul plin de putere este tăria noastră. Să ne îmbrăcăm cu El pentru slujba pe care ne-o cere. Domnul Isus, Mântuitorul nostru prea iubit este şi pacea noastră; să ne odihnim la pieptul Lui şi să facem să înceteze temerile noastre. Binecuvântat să fie El fiindcă vrea să fie tăria noastră şi pacea noastră acum şi pentru totdeauna.

Acelaşi Dumnezeu care s-a urcat pe aripile vântului în zilele de furtună, va stăpâni peste furtunile şi frământările noastre şi va aduce după ele zile liniştite. Vom avea tăria Sa în zilele de zbucium şi cântări de bucurie în zilele cu soare. Să cântăm dar lui Dumnezeu, care este tăria şi pacea noastră. Să înlăturăm gândurile noastre întunecoase şi să ne întoarcem la credinţă şi nădejde.

Charles Spurgeon