Nu ştiu, e seară…

Nu ştiu, e seară și sufletu-i pustiu
Iar chipul din oglindă mă-ntreabă
De-s mort sau de sunt viu
Și-am adunat povara drept podoabă.

Nu știu, ca să răspund în taină
Dacă sunt lepădat sau doar căzut,
Ascuns in zdrenţea mea de haină
Mă  înfior de-al sufletului trist sărut.

Și stau… sau sper, sau strig în mine:
– Isuse, curcubeu etern și rază,
Mai lasă o fărâmă pentr-un câine
Și fă-mi iar noaptea, o amiază…

Da, sunt dintre neamuri, un păgân
Un ros de viermi  în conștiință
Dar Doamne Atoate Tu, Stăpân,
Cu-al Tău cuvânt adu-mă spre ființă.

Și lasă-mi umbra cea mai neagră
Și tot ce-a reușit ca să mă spurce
În cioburi sute să se spargă
Și-n veci să nu coboare de pe cruce.

Nu știu, atât de multe taine
Dar primii pași îi fac și cred în Tine
Și mă îmbraci cu alte haine
Și aștept veacul care vine…

Ce tristă este viața fără de Hristos
Ascuns în hăul remușcării
Dar fă un pas, smerit, sfios
Și-aruncă-te în brațele capitulării.

Hristos te va conduce spre liman
Spre dimineața ce n-o ai
Pe brațul  blândului Samaritean
În suflet, vei simți că-i rai.

Și-apoi, când ultima cortină
Se va scunde ca umbra unui vis
La acel examen de rutină,
Ți se va spune: „Ești admis!”

Şi-atunci, în sala marelui tău test
Vei întelege clar și neîndoios
Că scrisul notei  e sublim, celest
E-un zece roșu și curat –

Semnat cu sânge de Hristos!

Nica Ionel

Prin ape…

“Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde.” (Isaia 43.2)

Aici nu este nici o punte; avem să trecem prin ape şi trebuie să simţim puterea şuvoaielor. Dar pentru trecerea acestor valuri, prezenţa lui Dumnezeu face mai mult decât o barcă. Trebuie să fim încercaţi, iar biruinţa ne este asigurată, căci însuşi Dumnezeu, care este mai puternic decât apele mari, va fi cu noi. Dacă în orice alte situaţii Domnul ar sta departe de ai Săi, în mijlocul greutăţilor şi al primejdiilor El va fi sigur cu ei. Greutăţile acestei vieţi pot să ajungă la o înălţime foarte mare, dar Domnul va fi la înălţimea tuturor nevoilor.

Vrăjmaşii lui Dumnezeu pot sa stârnească pe calea noastră multe primejdii, ca prigoane sau batjocuri grozave, care sunt pentru noi ca un cuptor aprins. Dar, pentru că Dumnezeu este cu noi, vom trece prin acele flăcări fără ca ele să ne ardă; nici mirosul focului nu se va lipi de noi.

Oh, ce siguranţă minunată pentru aceşti călători, fii ai cerului, mergând către cer! Valurile nu pot să-i înece, focul nu poate să-i distrugă.

Prezenţa Ta, Doamne, este apărarea sfinţilor Tăi, în mijlocul tuturor primejdiilor de pe cale. Cu toată încrederea, Doamne, mă predau în mâinile Tale şi duhul meu să găsească în Tine odihnă.