Se aude un glas

Se aude un glas din veșnicie
Un glas ce-ajunge păn la noi,
Un glas ce aduce bucurie
Celui ajuns în mari nevoi.

E glasul ce-a chemat lumina
Și soare, lună, galaxii,
E glasul care din țărână
Creat-a tot ce este viu.

E glasul care a zis să fie
Și de îndată au apărut,
Tot ce vedem astăzi în lume
Și nu erau de la inceput.

E glasul care în grădină
Căuta întâiul om căzut
Strigăndu-l: Unde ești Adame
De ce de mine te-ai ascuns?

E glas de foc și de furtună
Ce pe Horeb mișca chiar stânci,
Dar și susur blănd și subțire
Pentru acei cu ochii plânși.

E glas de Tată iertător
Ce-asteaptă fiul rătăcit,
Să se întoarcă din păcat
Să poată fi iar fericit.

E glas… dar oare câți din noi
Stăm și ascultăm chemarea lui,
Câți oare încă mai păstrăm
Cărarea sfântă a Domnului

Prieten drag cât încă glasul
Se mai aude printre noi,
Nu amâna ca vine ceasul
Și judecata de apoi.

Cât încă se numește astăzi
Intoarcete din calea rea,
Căci după moarte a fi târziu
Și va fi grea osânda ta.

Doamne te rugăm fierbinte
Să ne ții pe cale pasul,
Iar odată ajunși acasă
Sa putem s-auzim glasul

Zicând :veniți la mine
Voi copii mei iubiti
Moșteniți cu toții cerul
Fiți de-apururi fericiți.

Dinu Ciolte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s