Bea, să nu-ţi fie sete

“Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” (Ioan 4.14)

Acela care crede în Domnul Isus găseşte în El tot ce priveşte fiinţa şi viaţa lui pentru vremea de acum şi pentru totdeauna. El are în Cristos un izvor de bucurie, o fântână de mângâieri, de unde scoate mulţumire sufletească şi fericire. Puneţi-l la închisoare, acolo va găsi un tovarăş; duceţi-l în pustiul uscat şi va mânca acolo pâinea cerească; despărţiţi-l de toate rudele şi cunoştinţele lui şi el îl va găsi pe Prietenul care este mai mult decât un frate. Dacă adesea îi lipseşte adăpostul, el se ascunde după Stânca veacurilor; dacă nădejdile lui pământeşti se prăbuşesc, el rămâne tare, sprijinit de Stăpânul său.

Atâta timp cât Domnul Isus n-a pătruns într-o inimă, ea rămâne nesăţioasă ca moartea; dar când El pătrunde în inimă, ea ajunge ca un pahar plin de dă peste el, căci îl umple plinătatea Domnului Cristos. Adevăratul credincios este pe deplin mulţumit cu Domnul Isus aşa încât el nu mai doreşte nimic altceva decât să bea mereu mai însetat, din acest izvor al vieţii. Această sete dulce tu ai s-o simţi de aici înainte, scump copil al lui Dumnezeu, sete dezbrăcată de suferinţă, sete care nu este altceva decât dorinţa să pătrunzi mai adânc în dragostea Mântuitorului tău. Cunoşti tu această sete? Găseşti tu în Domnul Isus răspunsul la toate nevoile tale, astfel ca tu să nu mai ai altă grijă decât aceea ca să-L cunoşti tot mai bine şi să trăieşti într-o părtăşie tot mai desăvârşită cu El? Vino la acest izvor de apă vie şi scoate fără plată apa vieţii. Domnul Isus nu va spune niciodată că tu ai luat prea multă apă vie. Prea iubitule, bea din belşug.

Charles Spurgeon

LECȚII DE ÎNVĂȚAT

POPAS PENTRU SUFLET

Cuvântul lui Dumnezeu vorbește împotriva judecăților aspre. Unii interpretează pasajul și îl aplică oricărui caz de indisciplină bisericească în care este implicată judecata și pedeapsa.

În realitate, Scripturile se referă mai degrabă la judecata în cuget, adică la ceea ce gândim cu privire la necazul aproapelui.

Din cazul familiei Bodnariu ar fi de învățat niște lecții spirituale de viață:

1. De ce s-au dus să locuiască în Norvegia?

Poate mai sunt unii care nu știu că Ruth este de naționalitate norvegiană, născută și crescută acolo, familia ei fiind acolo în întregime. Dar și dacă nu era așa, cine suntem noi să-i judecăm pe alții de ce sunt unde sunt? Nu trebuie să judecăm astfel de lucruri pentru că nu știm!

2. Cine știe ce fel de oameni sunt și de ce li s-a întâmplat așa ceva?

Da, există și riscul de a apăra o persoană nedreaptă fiind în necunoștință de…

Vezi articolul original 317 cuvinte mai mult

Sanctus Pro Deo – Încrede-te în El [OFFICIAL VIDEO]

agnus dei - english + romanian blog

Sing Your Song 2015
Eveniment muzical susținut de Corul și Orchestra Sanctus Pro Deo
„Încrede-te în El”
Solist: Sorin Raica
Corul & Orchestra Sanctus Pro Deo
Compozitor: Sorin Raica
Arr. Lari Muntean & Sorin Raica
Website: https://www.sanctusprodeo.ro/
Înregistrare, mixaj, master: Flavius Ibănișteanu
Mixaj live: Beniamin Cosma
Producție video: http://medialux.ro/
Regie și montaj: Adi Serecuț, Sami Filip
Tehnic/cameră: Redmin Doboș
Macara: Adorian Ciuclea
Cameră: Ioana Serecuț, Seba Filip, Iosua Vlădescu, Adonis Pușcaș, Dani Cibu, George Serecuț, Sami Magda, George Moldovan
Echipament lumini: Superior Audio
O producție marca Sanctus Pro De

VIDEO by Sanctus Pro Deo

Vezi articolul original

Mai plângi tu, frate, pentru Domnul?

Mai plangi tu, frate, pentru Domnul?
Mai stai smerit sub crucea Lui?
Mai urci azi Dealul Capatanii?
Mai porti tu, astazi, jugul Lui?

Te mai gandesti la suferinta,
Ce-a fost purtata din iubire?
La Cel ce-a impartit credinta,
Jertfindu-Si viata, pentru tine?

Mai vii tu, azi la inchinare?
Mai vii cu jertfe la altar?
Mai vii cu inima curata?
Sa cauti tu, maretu-I har?

Mai cauti astazi partasia,
Cu Jertfa Sfanta de pe cruce?
Mai vii sa-L cauti pe Mesia,
Ce-n suflet, magaiere aduce?

Mai vii tu, frate drag, si astazi
In casa Lui de rugaciune?
Sau, cazi ca altii… ratacind…
In negura, intrand in lume…

Cum este starea ta cand vii?
Vii tu cu frica si credinta?
Ori vii cartind… si judecand…
Sau cu gand bun, de pocainta?

Intinzi tu mana spre-al tau frate,
Sa-i adresezi o binecuvantare?
Sau taci, si-ti pleci privirea-n jos,
Si dai sa tinzi spre nepasare?

Mai stai tu, astazi, in spartura?
Te mai aduni cu fratii tai?
Mai stai in post si rugaciune,
Umbland in dragoste cu ei?

Mai vii tu, astazi, la Cuvant?
Sa-L pretuiesti, sa-L implinesti?
Mai vii tu, azi, la PAINEA VIETII,
Sa te hranesti, ca sa traiesti?

A te hrani cu Trupul Sau,
Inseamna, a suferi cu El!
Inseamna, vesnic sa traiesti
Cand te invie Sfantul Miel!

Asa rasuna astazi glasul
Celui ce striga spre Sion:
„Te pregateste, ISRAELE!
Vin sa smeresc pe faraon…!”

Gandeste-te la ce-ai lucrat!
Cum vei ramane-o vesnicie?
Langa un foc mistuitor,
De n-ai lucrat neprihanire!

Priveste-acum la viata ta!
Si-ndreapt-o azi, cat mai e har…
Vino chiar astazi la ISUS!
Caci mantuire ai in dar!

Ia seama dar, te cerceteaza!
Si umple-ti candela acum!
Nu mai e mult… si vine Domnul!
E chiar pe drum… E chiar pe drum!

Cristian Sasu

Odihnă în toate umbletele tale

“… Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33.14)

Ce cuvânt de preţ este acesta! Doamne, ajută-mă să-l iau pentru mine personal.

Noi putem să fim chemaţi să părăsim locuinţa noastră, căci aici per pământ noi n-avem o cetate stabilă. Ni se întâmplă uneori să ne vedem siliţi deodată să părăsim locurile unde ni se pare nouă că ne-am aranjat mai bine. Şi într-o astfel de situaţie rea noi avem mângâierea prin cuvintele de mai sus. Domnul însuşi ne va însoţi. Prezenţa Sa, care cuprinde favoarea Sa, părtăşia, grija şi puterea Sa vor fi totdeauna cu noi, în orice loc al călătoriei noastre. Aceasta înseamnă mai mult decât se poate spune; căci, de fapt, înseamnă totul. Dacă îl avem pe Dumnezeu prezent cu noi, avem şi cerul şi pământul. Vino cu mine, Doamne, şi apoi condu-mă unde vei voi Tu. Dar nădejdea noastră este să găsim un loc de odihnă. Aşa făgăduieşte versetul de mai sus. Noi vom avea odihna pe care numai Domnul o dă, odihnă care porneşte de la El şi în care El ne păstrează. Starea Lui de faţă ne dă odihnă în timpul călătoriei noastre şi chiar şi în luptă. Omul muritor poate el să cunoască această odihnă? Da, căci iată aici făgăduinţa, şi prin credinţă, noi putem s-o cerem. Odihna ne vine de la Mângâietorul, de la Domnul Păcii şi de la Tatăl slavei, care a şaptea zi s-a odihnit de lucrările Sale. A fi cu Dumnezeu înseamnă a avea odihna în înţelesul cel mai larg.

Charles Spurgeon

CAZUL BODNARIU – IMPLICAREA ȘI REACȚIA CULTELOR EVANGHELICE

POPAS PENTRU SUFLET

Dorim să precizăm că suntem încă de la început în legătură cu unii dintre conducătorii cultelor evanghelice și/sau instituțiilor aferente (în special penticostale, dar nu numai) din România și diaspora.

Le mulțumim pentru implicare, consiliere și deschiderea unor posibilități de acțiune mai puțin vizibile, dar absolut esențiale în această fază a demersului nostru.

Ceea ce trebuie înțeles, în momentul în care un demnitar într-o poziție înaltă operează în sfera diplomaticului, el nu își poate discredita capitalul de încredere, prin declarații publice despre acțiuni bazate pe relații și negocieri.

Astfel, sperăm să răspundem întrebărilor exprimate în aceste zile cu privire la o prezență și implicare activă și publică a acestor foruri în cazul familiei Bodnariu și să vă asigurăm de strânsa și permanenta colaborare cu liderii noștri.

Personal, atât eu cât și fratele Daniel Bodnariu și întreaga familie le suntem recunoscători pentru disponibilitatea și eforturile lor, chiar dacă pentru o vreme…

Vezi articolul original 29 de cuvinte mai mult

PENTRU FAMILIA BODNARIU – VINERI, 27 NOIEMBRIE – CHEMARE LA POST ȘI RUGĂCIUNE (ANUNȚ BILINGV)

POPAS PENTRU SUFLET

Pentru toți credincioșii din România și diaspora, facem un apel urgent la post și rugăciune pentru familia Marius și Ruth Bodnariu și copilașii lor!

Vineri, 27 Noiembrie, va avea loc o audiere specială a acestui caz, cu participarea părinților!

Se apropie încheierea unei săptămâni în care nu au mai avut acces nici măcar să vadă bebelușul de 3 luni!

Toate celelalte manifestări de suport și protest sunt bune și vor fi organizate și anunțate la vremea potrivită, atunci când impactul lor va fi maxim și fără a afecta negativ demersurile echipei de consiliere și intervenție legală și politică, acțiuni care sunt în curs.

Însă acum, dorim să ne concentrăm toată atenția către ziua de mâine și înspre câmpul de luptă unde se desfășoară adevărata bătălie: cel spiritual, în locurile cerești (Efeseni 2,3 și 6)!

Facem apel la toate canalele media de comunicare pentru răspândirea acestui anunț!

În numele familiei Bodnariu,

Vezi articolul original 181 de cuvinte mai mult

RUTINĂ… RUGINĂ… RUINĂ!

Trăiești cumva într-o rutină?
Și ești de toate plictisit?
Celor din jur le bagi de vină
Fiind mereu nemulțumit?

Îți amintești cum altădată
Timp pentru Dumnezeu aveai,
Cu-o dragoste înflăcărată
Spre slava Lui te dăruiai…?

Mai știi ce dor, ce pasiune
Neîncetat te însoțeau,
Stăteai plecat în rugăciune
Și zorii astfel te prindeau?

Îl implicai pe Domnu-n toate,
Era pe primul loc mereu;
Lucrări mărețe, minunate
Trăiai ades cu Dumnezeu.

Acum pasiv, fără putere
Tu stai deoparte și privești,
Iar frumusețea-ti sfântă piere..
Ai început să ruginești.

Căci plictiseala și rutina
Trăite timp îndelungat
Aduc în viața ta rugina,
Aduc trăirea în păcat.

Și-ncet încet ajungi creștine
De pofte și plăceri robit,
Nu îți mai e deloc rușine
Deși cândva le-ai osândit.

Ce stare grea..să fi rugină,
Ceva murdar, de lepădat..
În loc să arzi, să fi lumină
Sclipind ca aurul curat..!

În loc să fi o piatră vie
În templul sfânt al lui Hristos,
Să strălucești spre veșnicie
Tot mai puternic, mai frumos..!

Dar vai, mai grav e că rugina
De nu-i tratată imediat
Aduce-n viața ta ruina,
Și nu mai poți să fi salvat.

Ridică-te, cere-i iertare
Lui Dumnezeu cât îți dă har!
Nu mai e timp de amânare,
Mâine-i târziu, e în zadar.

Duhul Său sfânt să îți vorbească,
Să schimbe astăzi viața ta,
Să nu-ți dea pace, să-ți trezească
Un dor după prezența Sa.

Să pună iar în tine focul
Iubirii sfinte, cea dintâi;
Când erai gata să lași totul
Ca lângă Domnul să rămâi.

Adu-ți aminte că Acasă
Te-așteaptă Tatăl să îți dea
Îmbrățisarea Lui duioasă
Cum nimeni nu ți-a dat cândva.

Cu ochii umezi, în tăcere,
Și-n palmele-i cu semn de cui,
Suspină Domnul de durere
Topit după copilul Lui…

Paula D.

Alchimie cerească

“… Întristarea voastră se va preface în bucurie.” (Ioan 16.20)

Întristarea care avea să vină peste ucenici era dată de moartea învăţătorului lor, dar această întristare a fost curând schimbată în bucurie, când El a înviat dintre cei morţi şi S-a arătat în mijlocul lor. Toate întristările sfinţilor vor fi tot aşa schimbate, chiar acelea care par să fie o pricină de amărăciune pentru totdeauna.

Cu cât întristarea va fi mai mare, cu atât şi bucuria va fi mai mare. O îngrămădire de necazuri pot să ajungă, prin puterea lui Dumnezeu, pricina cântărilor noastre de bucurie. Bucuria noastră va fi cu atât mai dulce cu cât durerea va fi fost mai mare. Cu cât balanţa se va lăsa mai jos în partea stângă cu atât mai mult se va ridica mai sus în partea dreaptă; şi strălucirea diamantului va fi cu atât mai vie, cu cât rama lui va fi de culoare mai închisă. Tot astfel amintirea relelor noastre şi a necazurilor noastre din trecut, va da o dulceaţă mai mare bucuriilor care vor urma.

Suflete al meu, bucură-te deci şi veseleşte-te mai dinainte! Tu ai să fii în curând tot atât de fericit pe cât ai fost de întristat. Domnul Isus îmi spune că tristeţea mea se va schimba în bucurie. Eu nu văd cum se va face acest lucru, dar El îmi spune că se va face şi încep deja să cânt dinainte tocmai pentru această pricină. Apăsarea duhului meu nu va fi de lungă durată şi în curând voi face parte din ceata veselă care cântă zi şi noapte laudele Domnului. Eu vreau să-mi unesc glasul meu cu al lor, ca să cânt îndurarea care m-a scos din adânca mea întristare.

Charles Spurgeon

Simei

Când eşti trădat de cei mai dragi din lume,
când pribegeşti departe de ai tăi,
cu sufletul zdrobit de-amărăciune,
te urmăreşte, blestemând, Şimei…

El vrea să mai adauge -o verigă
în lanţul de dureri prin care treci
şi urmărindu-te, blesteme-ţi strigă,
mai mult în încercări să te îneci.

El ştie de păcate nefăcute
şi-n trâmbiţa-i le pune cu temei
şi-n loc ca-n încercări să te ajute,
cu vâlvă sună-n trâmbiţă Şimei.

Şi fraţii şi surorile se miră
de câte strigă el c-ai înfăptuit
şi unul câte unul se răsfiră
prietenii şi cei ce te-au iubit.

Şi ca şi cum atâta n-ar ajunge,
aruncă-n tine pietre mari, de sus,
când treci prin valea-n care totul plânge
şi unde parcă nu mai e Isus…

El nu-i Natan, să mângâie-n cădere,
să te ridice iubitor, de jos,
mustrându-te cu glas de adiere,
prin pilda cu bogatul nemilos.

O, Doamne, Tu ce-i ştii oricui cărarea,
Te uită la blestemul lui Şimei
şi-n locul lui, dă binecuvântarea,
mult încercaţilor copii ai Tăi!

Tatiana Topciu