A VINDECAT 20 000 DE PERSOANE DE CANCER. SECRETUL EI ESTE ACUM DEZVALUIT!

Un articol de Calin Petru Barbulescu

Cancerul este una dintre bolile cu o rata a mortalitatii foarte mare, boala care afecteaza intreaga rasa umana. Faptul ca nu exista inca un leac propriu-zis pentru tratarea sa, o face sa fie una dintre cele mai de temut afectiuni. Exista cercetari permanente care se dedica gasirii unui remediu care sa vindece boala complet.

Una dintre persoanele care s-a implicat profund in descoperirea unui leac este medicul american, Hulda Clark, care a facut o astfel de descoperire inca din anul 1988, descoperire care a dat un nou sens progresului in campul medical.

Hulda Clark a vindecat peste 20,000 de pacienti, care sufereau de cancer sau de alte boli mortale. Tratamentul ei are la baza lupta impotriva parazitilor din corp. Hulda a descoperit mai multe retete care au ajutat la combaterea parazitilor si care au ajutat corpul sa se vindece de cancer sau de alte…

Vezi articolul original 279 de cuvinte mai mult

La veghe, pe ziduri!

Din doină – caval, fac ţării – hotar,
Din rugi-înlăcrimiate fac ziduri înalte,
Ca Domnul să vină, că rău-i pe-aproape.

În noapte, în rugă, cu torţele-n cale
Bătrânii conduc-n lăcrimare,
Tineri viteji, Ghedeoni în genunchi,
Fac ziduri din Osanale.

Pruncii de ţâţă, la piepturi de mame,
În gungur’ ceresc, sfânt, Te cheamă,
Fete-fecioare cu ochii-nspre zare,
Îţi ridică ziduri de laudă-n Osanale.

E-aproape vrăjmaşul!
Cu ochii-nroşiţi, de patimi în fapte,
De oameni, biserici, şi ţară, dar,
Un clopot ce bate în  noapte şi-n zi
Din glasuri creştine de-afară, răzbate!

E miezul din noapte şi vulturi hulpavi,
Ar dori să ne ştie pradă şi moarte
Dar Domnu-I cu noi!
Rănile-I – sunt Steag!
Nu ne temem de moarte!

-Voi, ce dormiţi în otrava-lentoare!
Cu ochii pierduţi în colţuri de seară,
Ce-aţi uitat de Lumină, şi Soare:

-Vă cheamă  ‘Mpăratul la oaste!
Îmbrăcaţi haina promisiunii uitate!

-Afară, pe ziduri! La veghe în noapte,
Să le piară poftirea celor răi în fapte!

-Să ştie duşmanul, că Domnul e VIU!
Şi trupu-I-nviat de Duhul Cel Sfânt,
De ei ne desparte!

…e noapte şi stelele-mi sunt martori…
-Nu vreau nici eu, cum Domnul nu vrea,
Pieirea celui de-aproape sau de departe!

Sanda Tulics

Chiar El se bucură

“Mă voi bucura să le fac bine…” (Ieremia 32.41)

Este ceva binefăcător pentru inima credinciosului gândul că Dumnezeu se bucură de sfinţii Săi. Când ne uitam la noi înşine, nu descoperim în noi nici un motiv care să-L facă pe Dumnezeu să Se bucure de noi. Nu vom găsi nici o mulţumire de noi înşine, ci mai curând vom geme obosiţi, plângând starea noastră de păcat şi necredincioşia noastră. Fraţii noştri, ei înşişi simt puţină plăcere să privească la noi din pricina nedesăvârşirii şi a metehnelor pe care le constată la noi. Dar ce declaraţie slăvită, ce taină nepătrunsă! Domnul Se bucură de noi!

În nici o parte noi nu citim că Dumnezeu se bucură de frumuseţile din zidirea Sa; şi El nu spune nici îngerilor, nici serafimilor: “Te voi numi: plăcerea Mea este în tine”. Nu, El spune aceasta numai cu privire la poporul Său. Numai bietele Lui făpturi întinate şi corupte de păcat, dar mântuite, ridicate şi slăvite prin harul Său, numai ele sunt pricina cântării Lui de mare bucurie. “El se va bucura de tine cu o mare bucurie; El se va bucura din pricina ta cu un cântec de biruinţă” aşa spune Domnul cu privire la poporul Său. Se pare că la vederea celor răscumpăraţi prin sângele Domnului Isus, inima Dumnezeului necuprins nu poate să se abţină ca să nu se bucure.

Şi noi, faţă de o dovadă aşa de minunată a dragostei Sale, nu vom răspunde “scoţând strigăte de bucurie înaintea Domnului, Dumnezeului mântuirii noastre”?

Charles Spurgeon