Simei

Când eşti trădat de cei mai dragi din lume,
când pribegeşti departe de ai tăi,
cu sufletul zdrobit de-amărăciune,
te urmăreşte, blestemând, Şimei…

El vrea să mai adauge -o verigă
în lanţul de dureri prin care treci
şi urmărindu-te, blesteme-ţi strigă,
mai mult în încercări să te îneci.

El ştie de păcate nefăcute
şi-n trâmbiţa-i le pune cu temei
şi-n loc ca-n încercări să te ajute,
cu vâlvă sună-n trâmbiţă Şimei.

Şi fraţii şi surorile se miră
de câte strigă el c-ai înfăptuit
şi unul câte unul se răsfiră
prietenii şi cei ce te-au iubit.

Şi ca şi cum atâta n-ar ajunge,
aruncă-n tine pietre mari, de sus,
când treci prin valea-n care totul plânge
şi unde parcă nu mai e Isus…

El nu-i Natan, să mângâie-n cădere,
să te ridice iubitor, de jos,
mustrându-te cu glas de adiere,
prin pilda cu bogatul nemilos.

O, Doamne, Tu ce-i ştii oricui cărarea,
Te uită la blestemul lui Şimei
şi-n locul lui, dă binecuvântarea,
mult încercaţilor copii ai Tăi!

Tatiana Topciu

Viata duplicitara

A fi crestin in lumea aceasta,
Se pare ca nu e chiar greu!
Dar daca stai o clipa frate,
Vei observa ca e cam greu.

Nu ma refer aici acuma,
La cei ce sunt dublicitari
Si ma refer la fratii aceia
Ce-au sufletul meru curat.

Ca e usor sa spui din gura
Ca esti crestin,ca crezi in El
Dar viata ta ne spune frate
Cine in lume ti-e stapan!

Adesea acestia vin la ruga
Si asa smeriti si vrednici par
Dar mai apoi cand ies afara
Au alta fata de cosmar.

Dar asta nu ar fi problema
Daca aici  s-ar temina!
Dar cei din jurul lor adesea
Ii iau exemple de urmat.

Si vin si fac adesea slujbe
Si stau in fata tuturor,
Si ii indemana la credinta
Dar ei credinta n-au deloc.

O vai va fi in ziua aceea
Cand cel ce vine va veni
Si-n cartea binecuvantata
Numele lor nu s-or gasi

Atunci se va-mplini ce scrie
In Sfanta Carte de demult
O Doamne dar n-am spus noi oare?
De Tine pe intreg pamant,

N-am prorocit noi oare Doamne?
N-am spus la altii din Cuvant
N-am fost la evanghelizare?
Si multi s-au intors prin noi demult..

Li se va spune atunci din ceruri
Ca ei n-au luat aminte cand
Fusese clipa cercetarii
Si-au pangarit Numele-I Sfant!

O vai va fi atunci o frate
Si se vor plange cu amar
Ca au trait degeaba-n lume
Si ca au fost duplicitari.

Isus chiar azi iti spune frate
Sa te intrebi sa te opresti
Si-o clipa stai si mediteaza
La viata ta ce o traiesti

Si de cumva ai fost vreodata
In viata un duplicitar
Chiar azi te roaga El din ceruri
Sa te opresti ca inca-I har
Vino cu ruga si cainta
Si viata vei avea in dar.

Nina Beniamin

Adevarul.ro: Ministerul Afacerilor Externe din România a confirmat cazul familiei Bodnariu din Norvegia, comunicând că autorităţile române urmăresc acest caz.

agnus dei - english + romanian blog

Marius si Ruth Bodnariu cu 4 dintre cei 5 copii luati de statul Norovegian.

La solicitarea „Adevărul”, Ministerul Afacerilor Externe din România a confirmat cazul familiei Bodnariu din Norvegia, comunicând că autorităţile române urmăresc acest caz. „Ambasada României la Oslo cunoaşte şi monitorizează situaţia familiei cetăţeanului român ai cărei cinci copii minori au fost preluaţi de către autorităţile din Norvegia. În acest sens, misiunea diplomatică română a întreprins demersuri pe lângă autorităţile locale competente şi este în legătură cu autorităţile competente din România şi cu familia în cauză. Familia cetăţeanului român dispune de un avocat specializat în soluţionarea unor astfel de cazuri. Având în vedere dorinţa formulată expres de către familia în cauză de a nu fi furnizate public informaţii referitoare la caz, Ministerul Afacerilor Externe nu este în măsură să transmită detalii referitoare la acest caz”, au comunicat reprezentanţii MAE într-un răspuns formulat la solicitarea „Adevărul”.

CITESTE mai…

Vezi articolul original 219 cuvinte mai mult

Munţi prefăcuţi în şes

“Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful templului, în mijlocul strigătelor de: “îndurare, îndurare cu ea”.” (Zaharia 4.7)

În această zi un munte de greutăţi sau de lipsuri cumplite poate să apară în viaţa noastră şi judecând omeneşte s-ar părea că nu se poate găsi nici o cale pe care să trecem peste acest munte sau să-l ocolim. Dar îndată ce intervine credinţa, muntele va dispare şi în locul lui va fi o câmpie. Pentru aceasta, credinţa trebuie, înainte de toate, să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu care zice: “Lucrul acesta nu se va face nici prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oştirilor”. Acest mare adevăr este puterea care ne face să biruim încercările de neînvins ale vieţii.

Eu văd că nu pot să fac nimic, şi că orice sprijin omenesc nu este decât o deşertăciune. Nu pot într-adevăr să mă reazem pe nici un sprijin văzut, dar puterea mea este în Duhul Sfânt nevăzut. Dumnezeu singur trebuie să lucreze şi eu trebuie să încetez de a mă încrede în oameni şi în mijloacele omeneşti. Când Cel Atotputernic ia în mână treburile poporului Său, munţii de greutate dispar. Popoarele sunt în mâna Sa mai uşoare decât o minge în mâna unui copil, şi El pune la dispoziţia mea puterea care le face să se mişte. Dacă acum Domnul mă cheamă să mut unul din aceşti munţi, o voi face în numele Său. Oricât de înalt ar fi, el se preface în câmpie înaintea mea, o făptură slabă; căci Domnul a vorbit.

Cine ar putea să se teamă, când are lângă el pe Dumnezeu Cel Atotputernic?

Charles Spurgeon

Când Biserica devine un obstacol în calea mântuirii

Lazar Gog