COMUNICAT OFICIAL DIN PARTEA FAMILIEI BODNARIU

POPAS PENTRU SUFLET

Mulțumim tuturor celor care ne-au dovedit încrederea și suportul lor prin post și rugăciune, mesaje de încurajare, semnarea petiției online și chiar exprimarea indignării lor față de situația prin care trecem.

Suntem convinși că toate acestea și chiar propunerea unor demersuri organizate sunt o reacție sinceră față de necazul aproapelui și nedreptate. Vă apreciem și vă admirăm pentru implicarea dumneavoastră!

Mulțumim tuturor forurilor media (canale de știri online, televiziuni, radio, ziare, bloguri, pagini de internet) care au popularizat cazul nostru și ne-au dat glas în aceste zile deosebit de grele pentru noi. Vă rugăm să continuați să ne susțineți!

Pe lângă apelurile și dezbaterile mediatice, suntem implicați și într-o luptă legală pentru reunificarea familiei noastre și în acest caz sunt implicate firme de asistență legală și organizații de protecție a familiei și drepturilor creștine. Orice demers trebuie organizat legal, logistic și pe plan media, în timp util dar și suficient…

Vezi articolul original 121 de cuvinte mai mult

De n-ai fi Tu

Ce-ar fi viața fără Tine
Fără lacrimi de iubire
Fără vocea Ta cea blândă,
Fără lăcrima arzândă?

O, ce tulburare, ce ispită mare
Mă-oprește-n ceasul meu
Mă atrage zi de zi,
Să păcătuiesc mereu.

Nu am pace, nici iubire,
Fara a Ta Dumnezeire,
Nu am viață, n-am nimic,
Trec zilele așa cumplit.

Dacă nu te am pe Tine,
Nu am nici o țintă-n viață,
Încotro m-oi îndrepta,
Unde merge viața mea?
Pentru cine eu doresc,
Zi de zi să mă opresc?
Să mă uit la cel flămând,
Să întind un colț de pâine,
Să mă bucur pentru fapta ,
Ce-am făcut-o pentru Tine.

Căci în Cartea Ta cea Sfântă,
Tu așa ne-nveți mereu,
“ Dacă-ți cere chiar și haina,
Tu să-i dai și-a ta cămașa,
Limba tu s-o  ai mereu,
Înfrânata, cu sare dreasă.
Cel ce-ți cere de mâncare,
Sătura-l și vei vedea,
Cine dă la cel sărac
Pe Domnul va imprumuta”.

O, de n-ai fi Tu O, Tata
Zi de zi amicul meu
Aș muri singur pe lume
Fără pic de bucurie,
Ce ar fi viața toată,
Dacă Tu n-ai exista
Cine s-ar griji de toate
Păsările ar mai cânta?
Raul ar mai curge lin?
Soarele ar răsări?
Cine-n lume s-ar griji
Dacă Tu nu ai mai fi?
Pomii n-ar mai înflori
Peștii nu ar înota,
Animalele din lume
Cine le va proteja?
Unde ar fi bunătatea
Dacă Tu nu ai mai fi,
Cine ar stăpâni din ceruri,
Cine ne-ar mai îngriji?
Cine ar mai da vreo ploaie,
Pe uscatul negricios,
Cine ar uda recolta,
Doamne veșnic credincios?

Căci Tu în mila Ta cea mare,
Reverși deplin a Ta suflare,
Și peste cel viclean și nemilos,
Și peste cei buni cu suflet credincios.

Căci Tu ești bun, gata să ierți deplin,
Păcatul mare, murdar și întunecat,
La crucea Sfântă un legământ ai încheiat,
Să fiu iertat prin sânge sfânt spălat.

Mulțumesc Isus iubit,
Pentru mine ai venit,
Te-ai făcut om pentru mine,
Să mă scapi de-a mea rușine.
Tot păcatul meu Tu l-ai purtat,
Să am acum o haină albă,
Să fiu deplin curat,
În fapte, în gândire și trăire,
Să lupt a mă sfinți mereu,
Isuse pentru Tine.

Chiar dacă ispită este grea,
Te rog Isuse, să pot a o răbda,
Să nu pierd alergarea,
Către cerul Tău,
Și zi de zi Isuse,
Să fiu copilul Tău.
Simidreanu

Iertare

“El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mânia pe vecie.” (Psalmul 103.9)

Dumnezeu trebuie uneori să ne mustre şi, să ne certe ca pe nişte sărmani copii rătăciţi cum suntem, fără ca prin aceasta să nu fie un adevărat Tată. Mustrările îi fac să sufere pe cei cu inima sinceră, căci ei simt atunci câtă batjocură I-au adus şi cât de mult merită ei pedeapsa Lui. Noi care ştim ce înseamnă mustrările Sale, ne plecăm în faţa Domnului, plângând pentru că I-am atras mânia.

Dar ce alinare aduce gândul că această mânie nu este pentru totdeauna. Dacă într-adevăr ne pare rău şi ne întoarcem din nou la El cu inimile zdrobite pentru că am păcătuit, hotărâţi să o rupem cu păcatul, vom vedea îndată pe faţa Sa zâmbetul. Lui nu-i face plăcere să îndrepte spre noi o frunte încruntată, căci prea mult ne iubeşte, şi bucuria Sa este să ne facă pe deplin veseli.

Să căutăm deci faţa Sa, fără să deznădăjduim. Să Îl iubim deci pe Dumnezeul care ne mustră, căci în curând vom putea cânta: “Mânia Ta a trecut şi Tu m-ai mângâiat”. Înapoia mea deci întristări şi apăsări, corbi negri care tulburaţi sufletul meu. Intraţi voi, porumbei veseli ai nădejdilor şi ai amintirilor binecuvântate! Judecătorul care ne-a iertat când ne-am întors la El la început, este acum Tatăl care ne iartă încă în bunătatea Sa, pentru ca să putem să ne bucurăm de dragostea Sa care nu se schimbă şi să gustăm iubirea Sa nesfârşită.

Charles Spurgeon

ÎNCĂ NU ȘTIM, DAR CREDEM

POPAS PENTRU SUFLET

Deși rezultatul audierii cazului familiei Bodnariu din Norvegia întârzie destul de mult, continuăm să credem că Domnul va lucra!

Este greu de descifrat întârzierea: poate fi bine că „demnitarii” nu mai sunt chiar așa de siguri pe ei și le trebuie foarte mult timp să iasă cumva din această situație, sau nu se grăbesc să transmită verdictul sumbru, predeterminat, pentru că încearcă să creeze percepția că au deliberat cu grijă și responsabilitate.

Oricum ar fi, cele peste 17 000 de semnături pentru petiția de susținere a familiei Bodnariu, mesajele de încurajare și mobilizarea multor biserici la post și rugăciune, toate acestea sunt de mare ajutor pentru toată familia!

Sunt și alte demersuri la care ne gândim de câteva zile, însă… toate la vremea lor! Să continuăm să ne rugăm și să nădăjduim că nu va fi nevoie de mai mult.

Vezi articolul original