A fi străin printre ai tăi

Să fii străin printre ai tăi
Vă spun, nu e uşor… deloc
Când dai, din tot ce ai şi vrei
Răbdând, călcând prin foc…

Se vede aroganţă şi dispreţ
În priviri… dar şi în fapte
La ei nimic nu are un preţ
Visând,că li se cuvin toate!

S-ajungi străin pentru al tău
Când totul faci din dragoste
Rămâne să strigi la Dumnezeu
Să-I spui plângând totul, în noapte.

Nu cer nimic… decât iubire
Care-i darul făr´ de plată.
Un gest măcar de mulţumire
La vremea destul de tulburată!

E greu să fii un cerşetor
În dreptul celor dragi, ai tăi,
Sau… s-aştepţi un ajutor,
Când nici un preţ nu ai.

Te rog pe Tine, Doamne,
Mai schimbă inimi îngheţate
În dragoste binele-a face
Învaţă-i Tu, cum să se poarte!

Pe genunchi, eu zic plecată-n jos:
Să fiu mai bine-un mic sărman,
Dar… plin de pace în Cristos
Şi bogată-n Domnul pe care-L am.

Doina Ketterer

Stăruinţa care cucereşte

“Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta…” (Deuteronom 7.22)

Să nu ne aşteptăm să câştigăm biruinţe pentru Domnul Isus dintr-o singură lovitură. Apucăturile şi obiceiurile rele dispar greu. Într-o asemenea inimă trebuie ani de lucru pentru a alunga unul singur din numeroasele năravuri care murdăresc sufletul omenesc. Dar să ducem cu putere lupta mai departe, chiar atunci când nu câştigăm aparent decât puţină izbândă. Datoria noastră în lume este să o câştigăm pentru Domnul Isus. Niciodată să nu ne plecăm în faţa răului, ci să-l stârpim. Niciodată să nu încercăm să ne obişnuim cu întinăciunea, ci să luptăm împotriva ei necurmat. Necredinţa, beţia, necurăţia, asuprirea, deşertăciunea lumească, rătăcirea, toate trebuie alungate.

Numai Dumnezeul nostru poate să împlinească acest lucru. El lucrează prin slujitorii Săi credincioşi, şi binecuvântat să fie El că ne-a făgăduit că este cu noi. “Domnul Dumnezeul tău va izgoni aceste neamuri dinaintea ta.” El va face aceasta puţin câte puţin, ca să ne înveţe să stăruim în credinţă neclintită, să veghem necurmat şi să ne ferim de tot ce este din firea pământească. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare biruinţă cât de mică şi să-I cerem alta nouă. Să nu punem sabia în teacă până n-au fost câştigate toate locurile inimii noastre pentru Domnul Isus.

Curaj deci! Să-naintăm pas cu pas. Multe biruinţe mici vor aduce la sfârşit o biruinţă deplină.

Charles Spurgeon