Cum m-am intors din moarte clinica

Voichita Demian

În tot răul e și-un bine

Vladimir Pustan

Rugăciune amară

Doamne,nu-l lăsa pe-acel ce umblă să omoare,
Scapă-i pe nevinovații care-i cad în gheare
Când ucid cu glonț ori pâră ,cu cuțit sau pană,
Țne mâinile vrăjmașe,negre de hienă!
Nu-l lăsa pe-acel ce-și vinde sufletul de frate,
Scapă-l pe cel bun din cursa,gurii blestemate
Când pe bani sau frică vinde,unul -sau o sută,
Prinde,Doamne,limba care vinde când sărută,
Nu lăsa tâlharul care fură și aprinde,
Scapă casa către care mâna lui se-ntinde,
Ori că fură snopi,ori suflet,arde vieți ori case,
Prinde-i gheara blestemată,nu-i lăsa foloase!
Nimicește lanț și cursă,sfarmă jug și cheie,
Nicăierea om sub soare,rob să nu mai steie,
Că,sub ce cuvânt s-ar pune,astea-s veșnic rele,
Rupe,Doamne,Forța care pune lumea-n ele!
Adă ziua să nu fie nici caini,nici iude,
Nici cu sânge,nici cu lacrimi lumea s-o mai ude,
Nici tiranii,nici tâlharii pacea s-o-nspăimânte,
Peste groapa tuturora dragostea să cânte!
Căci de-atunci nainte pacea,florile și cântul,
Iar lumina Fericirii din Eden visată
Ar cuprinde lumea-ntreagă pentru-ntâia-și dată!

Traian Dorz

Mintea care-i sănătoasă

Omul cel bun şi-nţelept,
Este un izvor de viaţă;
Gândeşte, este deştept,
Veselă, e a lui faţă.

Mintea care-i sănătoasă,
E şi binevoitoare,
Dar ea, poate fi pietroasă
Pentru cel ce minte n-are;

Cel ce leapădă certarea,
De ruşine are parte;
El urăşte mult mustrarea
Crede, că are dreptate.

Loc de cinste va avea
Cel ce primeşte mustrarea
Şi-n necinste va umbla
Cine n-acceptă-ndreptarea.

Acel care e deştept
Cu înţelepţii va umbla
Însă cel ce nu e drept,
Ruşine, va căpăta.

Acel ce păcătuieşte,
Veşnic e nemulţumit
Şi-n nenorociri trăieşte
De rău, este urmărit.

Omul care umblă bine,
Moştenire va lăsa
Departe de rău se ţine
Bogăţie, va avea.

Anonim

Arme condamnate să fie distruse

“Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi.” (Isaia 54.17)

Este un mare zornăit şi zgomot în fierăriile şi atelierele vrăjmaşului, căci acolo se fabrică armele pregătite să-i lovească pe sfinţi. Acesta este un lucru care nu i-ar fi cu putinţă, dacă Domnul sfinţilor nu i-ar fi dat voie; căci El l-a creat pe meşterul care aţâţă cărbunii în foc. Luaţi seama cu ce râvnă se lucrează; câte săbii şi săgeţi sunt deja gata. Dar ele nu vor putea să fie folosite, căci pe fiecare este scris: “Ele nu vor izbuti”.

Dar ascultaţi încă alt zgomot; este murmurul glasurilor. Limbile sunt unelte mai grozave decât acelea făcute cu ajutorul ciocanului şi nicovalei, şi răul pe care-l produc pătrunde mai adânc şi se întinde mai departe. Ce s-ar întâmpla cu noi în faţa acestor primejdii: vorbirea de rău, prefăcătoria, cearta şi luarea în râs? Cum am putea să ne ferim noi de toate acestea? Domnul Dumnezeu făgăduieşte că, chiar dacă noi nu putem să-i facem să tacă, totuşi vom scăpa de pustiirea cu care acestea ne ameninţă. Ele ne osândesc în adevăr acum, dar la sfârşit noi le vom osândi pentru totdeauna. Gura celui care spune minciuni va fi închisă şi neadevărurile pe care el le va fi spus, se vor întoarce spre cinstea celor care le-au suferit.

Charles Spurgeon