Zi: 13 noiembrie 2015

Alergare

Valeria Iancu Lasă un comentariu
Preferăm să fim vindecaţi de sărăcie .
Preferăm să fim vindecaţi de neştiinţă .
Preferăm să fim vindecaţi de singurătate .
Dar… prea puţin  preferăm să fim vindecaţi
de moarte .

Preferăm să aducem munca laudei .
Preferăm să aducem munca prezenţei .
Preferăm să aducem munca titularizată .
Dar… nu  preferăm să primim munca  adusă
de sus .

Preferăm să iubim trandafirii .
Preferăm să iubim relaţia .
Preferăm să iubim animalele .
Dar… prea puţin preferăm să  iubim însăşi
Iubirea .

Anonim

Veghetorul nebiruit

Valeria Iancu Un comentariu

“Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Cel ce păzeşte pe Israel.” (Psalmul 121.4)

Domnul este păzitorul lui Israel. Nici o stare de necunoştinţă, de aţipire sau de somn nu poate să-l atingă pe acest păzitor. El veghează necurmat asupra casei, ca şi asupra inimii poporului Său. Aceasta este o pricină care să ne facă să rămânem într-o pace deplină. Împăratul Alexandru cel Mare al Grecilor spunea că el poate să doarmă liniştit când prietenul lui Parmenion era de strajă. Cu atât mai mult noi putem să fim fără grijă când Dumnezeul nostru este El însuşi de strajă. Cuvântul “Iată” este pus la începutul versetului de mai sus, ca să ne atragă şi mai bine luarea aminte asupra acestor cuvinte pline de îmbărbătare. Iacov a putut să doarmă cu o piatră Ia cap drept pernă, fiindcă Dumnezeu veghea asupra lui şi a venit să-i vorbească într-o vedenie. Şi pe noi, când ne vom trezi singuri şi fără apărare, Dumnezeu însuşi ne va ocroti.

Domnul păzeşte poporul Său, aşa cum un om bogat îşi păzeşte comorile, sau cum un căpitan apără un oraş cu ostaşii pe care îi comandă, sau cum o santinelă veghează la postul care i s-a încredinţat. Să ne încredinţăm sufletele noastre în mâna Sa. El nu ne uită niciodată, nu întrerupe niciodată grija Sa ocrotitoare.

O, Dumnezeul meu, păzeşte-mă ca să nu mă rătăcesc, să nu cad şi să nu pier. Păzeşte-mă, ca şi eu să păzesc poruncile Tale. Fie ca grija Ta, care nu dormitează niciodată, să mă ferească de a dormi somnul morţii.

Charles Spurgeon