Zi: 9 noiembrie 2015

Nu fi suflet inselat

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Oh, cât ne mai zbatem sa ne facem viata ca un vis…
Uitând c-aici suntem ca niște musafiri…
Și tot ce strângem cu atâta trudă, se vor duce-n abis…
Tot ce poftești, dorești și toate ce le-admiri!

Căci toate ce se pot atinge și vedea,
Un foc puternic le va mistui..
Și cine poate sta-npotriva Celui ce-ar putea,
Să-ți scape sufletu-nselat de aceste bogații, sa fi mantuit?

Nimeni! Chiar și moartea e neputincioasă,
Sa poată sta-npotriva Celui Sfant,
Dar a ta inima, rea și necredincioasa,
Ea poate sta-npotriva…De-i legata de pământ…

Leapădă astăzi lăcomia de „prosperitate”,
Căci far’ sa știi vei fi sărac în interior,
Te-nbolnaveste rău, îți pierzi din „sănătate ”
Și semnele vitale din suflet mor ușor…

Trăiești bine-nafară,  ai o nădejde vie,
Și spui că ai un viitor asigurat,
Dar fără de Cristos, îti spun cu îndrăzneală,
Oricâte ai aici, ramai pe veci SARAC!

Dacă îți pui nădejdea în Cristos, aici ca sa fi fericit,
Te-nseli amarnic dragul meu CRESTIN,
Habar nu ai ca ești…cel mai nenorocit,
Trăiești bine aici…și-o veșnicie…chin…

Căci ca și tânărul bogat poți sa te identifici,
Făcuse-aproape tot, sa merite viata…
Dar Isus l-a iubit, nu i-a adus critici…,
Dar cu-n singur indemn, parca i-a luat speranța…

Nu-i de acuzat, asa suntem și noi,
Când suntem îndemnați sa VINDEM TOT!
Ne batem în polemici, parca-am porni război,
Uitând ca mulțumirea-i cel mai bun antidot!

Atât de greu ni se mai pare…
Când ni se cere sa fim cu ce-avem, mulțumiți…
Dar trăind mereu, prin fapta contrarie, ce dovedim noi oare?
Suntem ca cei de-afara, sau suntem pocăiți?

Gabriel Mortean

Cunoaşterea necesară

Valeria Iancu Lasă un comentariu

“Şi vor şti astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 34.30)

A face parte din poporul ales al lui Dumnezeu este o binecuvântare însemnată, dar a şti că noi facem parte din acest popor, este o pricină de nespusă bucurie. A nădăjdui că Dumnezeu este cu noi, este un lucru, dar a şti că El chiar este cu noi, este cu totul altceva. Credinţa ne mântuieşte, dar siguranţa ne satisface. Noi Îl luăm pe Dumnezeu ca Dumnezeul nostru când credem în El; dar primim bucuria Lui când ştim că El este al nostru şi că noi suntem ai Lui. Nici un credincios nu trebuie să se mulţumească numai să nădăjduiască, ci să ceară Domnului să-i dea siguranţa deplină că ceea ce a nădăjduit, are deja în mod sigur.

Trebuie mai întâi să intri în stăpânirea acestui har, ca să poţi să priveşti la Domnul ca un “răsad cu faimă” şi să ajungi la o cunoştinţă clară a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Să ne întoarcem dar mereu privirea noastră în direcţia de unde primim acest har fără seamăn. Siguranţa credinţei nu poate fi căpătată prin faptele legii. Şi tocmai aceasta ne învaţă Evanghelia, să nu privim la noi, ci numai la Domnul. Văzându-L pe Domnul Isus, vedem mântuirea noastră.

Doamne, trimite-ne un val al dragostei Tale, astfel ca noi să fim înălţaţi deasupra noroiului îndoielii şi al fricii.

Charles Spurgeon