Binecuvantarea dreptatii

Fiul intelept si bun
E-a tatalui bucurie
Insa fiul cel nebun
E-al mamei necaz, se stie

Ce pe nedrept castigam
La moarte sigur ne duce
Parte multa n-o s-avem
Cum vine, asa se duce

Cel care-i neprihanit
De foame n-a suferi
De Domnul va fi iubit
Si hrana-i, va randui

Cel ce-i lenes saraceste
Si nimic nu va avea
Cel harnic se-mbogateste
Domnul, totul ii va da

Cel care vara munceste
E istet si chibzuit
Dar acel ce odihneste
De foame va fi lihnit

Cel care-i neprihanit
Binecuvantari primeste
Dar  cel rau e pedepsit
Tot plateste ce greseste

Acel care, e cinstit,
Pe drumul drept va umbla
In tot este chibzuit
Domnul, il va ajuta

Acel ce-i nesocotit
Singur, necaz isi aduce
De ce-i greu nu e scutit
La pierire, se va duce

Gura celui chibzuit
E ca un izvor de viata
Dar acel nesocotit
Doar necazuri are-n fata

Nuiaua e folosita
Pentru cei ce nu au minte
Ea e binecunoscuta
Face pe cel rau, cuminte

Averea-i cetate tare
Pentru cel ce-o dabandeste
Are-n viata un rol mare
Pentru cel ce chibzuieste

Pe acel neprihanit
Il ajuta sa traiasca
Dar pe cel nesocotit
Il face se risipeasca.

Florenta Sarmasan

Desfătarea şi dorinţele

“Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37.4)

Desfătarea în Dumnezeu are o putere transformatoare şi îl ridică pe om deasupra dorinţelor grosolane ale firii noastre căzute. Desfătarea în Domnul este nu numai dulce în ea însăşi, dar ea îndulceşte întregul suflet, până acolo încât dorinţele inimii devin în aşa fel, încât Domnul le poate da făgăduinţa că le va împlini. Şi nu această plăcută desfătare este cea care ne modelează dorinţele, până ele se aseamănă cu dorinţele Domnului?

A dori şi a ne ocupa de îndeplinirea dorinţelor noastre, iată nebunia noastră. Dar aceasta nu este calea lui Dumnezeu, care cere să-L căutăm mai întâi pe El şi să aşteptăm apoi să primim celelalte lucruri. Dacă lăsăm ca inima noastră să se umple de Dumnezeu, până acolo încât să ajungă la o fericire care dă pe dinafară, atunci Domnul va purta grijă ca noi să nu fim lipsiţi de nici un lucru cu adevărat bun. În loc să umblăm şi să căutăm plăceri în afară, să rămânem mai bine cu Dumnezeu şi să bem din izvorul pe care ni-l arată El. El poate să facă pentru noi mult mai mult decât ar face toţi prietenii noştri pământeşti. Mai mult face să fii liniştit şi mulţumit numai cu Dumnezeu, decât sa te osteneşti şi să te străduieşti pentru mărunţişurile neînsemnate şi păcătoase ale modei şi obiceiurilor de astăzi. Pentru un timp poate vom avea decepţii, dar dacă vom fi călăuziţi astfel ca sa ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, vom găsi atunci bunuri mai înalte, care ne vor aduce sigur mai târziu împlinirea tuturor dorinţelor noastre curate.

Charles Spurgeon