„Mama a stiut ca Dumnezeu poate chiar sa invie oameni din morti” – Beniamin Lupsa

agnus dei - english + romanian blog

Beniamin Lupsa

O marturie care trebuie ascultata de tineri si de atei… Beniamin Lupsa a avut o mama care s-a pocait, dar, tatal era ateu convins si mare comunist. L-a ademenit pe Beniamin la ateism facandu-i promisiunea ca-i va fi antrenor de culturism…. Dar, i-a cerut sa renunte la ideea ca exista Dumnezeu. Si unde a ajuns Beniamin dupa ce a renuntat la Dumnezeu? La varsta de 15 ani, cand a ajuns la Liceul de Arta din Arad, a inceput sa se drogheze cu prietenii sai.

Spune astazi Beniamin: „Dragii mei, una din minciunile pe care diavolul incearca sa ni le insufle este ca pacatul poate sa satisfaca fiinta umana mai mult decat poate s-o faca Dumnezeu…..va spun ca noi am fost creati de Dumnezeu cu un gol care doar El Il poate umple.”

„Prietenii mi-au spus: Vrei sa te bucuri de viata? Vrei sa fi fascinat? Vino cu noi. Iti aratam…

Vezi articolul original 412 cuvinte mai mult

O, cum să-ntârzie pedeapsa!…

O, cum să-ntârzie pedeapsa acestui secol desfrânat
când orice gură e-o gheenă şi orice ins e-un apostat,
când orice ochi sticleşte ura – şi-n hăul cel mai fioros:
religii fără de credinţă şi creştinism fără Hristos!

O, cum să-ntârzie sfârşitul acestui veac de ură plin,
în care jumătate-i fiere şi jumătate e venin,
în care tremură dreptatea printre iscoade şi călăi
şi nu ştii care-ţi mai sunt fraţii sau care-ţi sunt duşmanii tăi.

Primejdia de-a fi-ntre oameni e-ades mai mare ca-ntre lupi,
la orice pas se cere ochii şi sufletul să ţi le-astupi,
curajul care ţi se cere ca să trăieşti adeseori
e mult mai mare ca acela ce ţi s-ar cere ca să mori.

O, cum să-ntârzie răsplata acestui secol împietrit
când tot ce-i vrednic de-nchinare e lepădat sau murdărit,
când şi pe ce-i mai sfânt în lume Satana-şi pune-al lui stigmat.
– Ce-ar mai putea opri osânda acestui secol blestemat?

Traian Dorz

Multumesc

Multumesc Tata, pentru tot ce mi-ai dat;
Multumesc pentru ca m-ai facut curat,
Multumesc pentru Domnul Isus
Ce la cruce S-a dus.

Multumesc pentru Duhul Cel Sfânt
Ca ni L-ai dat pe pamint
Ca sa fie cu noi mereu
Si ca sa-L avem in inima pe Dumnezeu.

Multumesc pentru tot ce mi-ai daruit
Ca sa rascumperi viata mea
Multumesc ca Tu esti mantuirea mea
Multumesc ca esti Domnul meu cel mai iubit.

Multumesc pentru Painea vietii, pentru mana cea din cer
Multumesc ca langa Tine toate necazurile pier
Multumesc pentru Domnul Isus, Stânca veacurilor
Multumesc ca El este mantuirea neamurilor.

Multumesc pentru Apa vietii, pentru Lumina lumii,
Pentru Pastorul cel bun ce-a venit pentru-un strop al humii
Multumesc pentru Usa oilor, pentru inviere si viata
Multumesc pentru un nou inceput, pentru fiecare dimineata

Multumesc pentru jertfa de pe Calvar
Multumesc Doamne pentru har,
Multumesc pentru-a Ta bunatate,
Multumesc pentru toate pacatele iertate.

Multumesc pentru Adevar si pentru Cale,
Multumesc ca asa cum ne iubesti Tu nu-i nimeni in stare
Multumesc pentru Vier si pentru Viata
Multumesc ca sunt si eu in via Ta o mladita.

Multumesc, multumesc si iar multumesc
Pentru Mirele meu ceresc
Pentru hainele albe ca neaua
Pentru marele meu Imparat.

Adriana Frunza

Ce este necaz, se va sfârşi

“Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.” (Isaia 57.16)

Tatăl nostru ceresc nu caută nimicirea noastră, ci educarea noastră. Dacă El Se ceartă cu noi, aceasta o face din bunătate; El nu vrea să fie totdeauna în război cu noi. Dacă noi găsim că pedeapsa lui Dumnezeu durează prea mult, aceasta este din cauză că răbdarea noastră este mică. Să ne aducem aminte totodată că “mânia Lui nu ţine pe vecie”, în timp ce “îndurarea Lui ţine toată veşnicia” şi că oricât ar dura de mult întunericul nopţii, el se va sfârşi făcând loc unui soare plăcut. Domnul iubeşte prea mult pe aleşii Lui şi nu poate fi supărat pentru totdeauna pe ei.

Dacă Dumnezeu ar trebui să lucreze fără încetare asupra noastră aşa cum am merita, din cauza nebuniei noastre, noi n-am putea să suportăm această lucrare, ci am cădea obosiţi şi fără nădejde până la porţile morţii. Dar El este un Tată bun, El ne cunoaşte, ne rabdă şi ne ajută. Cel ce ne-a zidit, ne cunoaşte slăbiciunea şi puţina sarcină pe care o putem îndura. El Se poartă cu blândeţe şi duioşie cu acela pe care El l-a făcut aşa de delicat. Să nu ne lăsăm striviţi de greutăţile noastre de acum, căci ele ne pregătesc un viitor frumos. Ele sunt calea care ne duce la un viitor prea fericit. Mâna care loveşte acum, va tămădui; şi asprimea Lui din vremea de acum va fi urmată de binecuvântări din belşug.

Charles Spurgeon