Sorin Goleanu
Sorin Goleanu
Recursul familiei Bodnariu împotriva acuzației a fost respins. Deocamdată, conform deciziei tribunalului regional, Marius și Ruth îl pot vedea pe Ezekiel (bebelușul) de două ori pe săptămână câte 2 ore. Ruth poate să-i vadă pe Ioan și Matei o dată pe săptămână. Pe fetele mai mărișoare nu le pot vedea.
În următoarele câteva ore, căutând fața Domnului, împreună cu familia și echipa de consultare și acțiune legală se va lua o hotărâre cu privire la demersurile care se impun în această situație.
Continuăm să postim și să ne rugăm, încurajați de făgăduințele Domnului că ne va da biruință!
Intenționăm, în următoarele două, trei zile, să vă comunicăm planul de acțiune.
Susținem în continuare familia Bodnariu, convinși de dreptatea cauzei lor și nevinovăția lor înaintea Domnului și a oamenilor.
Pastor Cristian Ionescu
Lazar Gog
Să fii si tu, ca si Andrei,
Cel chemat, el, cel dintâi…
Totul este doar sa vrei
Vino, pâna când amâi?
Să-i duc pe altii la Isus
Ca Ioan, as vrea sa fiu si eu!
Să spun cum si el a spus;
Iata Mielul lui Dumnezeu!
Si-atunci altii, ca Andrei,
Sa-nteleagă vestea buna,
Tu ca ucenici sa-i iei,
Pană vor primi cununa.
Noi gasit-am pe Mesia,
Salvatorul, pe Hristos!
Vino azi, ca-n vremea aceea,
Vino, sa fii de folos!
Bine e sa fii ca Filip,
Sa-ti faci dreapta socoteală!
Dar mai bine ca Andrei,
Cu solutii, cu-ndoială…
Era acolo un băietel
Cu cinci paini si doar doi pesti.
Acestea sunt doar putintel
Sa poti multimea s-o hranesti?
Ooo! Da, că-I Dumnezeu ce poate,
Ieri si azi si-n vesnicii!
Pâinea Lui si azi o-mparte
Dar mai exista acei copii?
Mai există acei copii,
Care au putin, putin,
Cu ceva de la părinti,
Sa manance pana vin?
Sa fim o piesa principală
În mecanismul lui Hristos.
Si chiar daca avem indoială,
S-o spunem astazi lui Hristos!
Niste greci au venit la templu
Si lui Filip ei au spus:
Vroiau sa-L vada pe Isus
Si Filip la Andrei s-a dus.
Sa-I spui Domnului dorinta
Oamenilor ce vor sa-L vadă!
In inimi du-le credinta
Si-n Isus, apoi, sa creadă
Sa stim ca numa-n astă viată
Putem sa fim intermediari
Oamenilor ce cu dorintă
La Tin-să vina cu credintă
Doamne, fă-ne îndrumători!
A.Ion Lucian
“Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te spăimânta!” (Deuteronom 31.8)
Iată cuvintele din partea lui Dumnezeu care, dacă suntem la începutul unei lucrări mari sau al unei lupte primejdioase, ne vor întări. Dacă merge înaintea noastră, noi suntem în siguranţă în spatele Lui. Cine ar putea să ne stea împotrivă dacă Domnul este înaintea noastră? Veniţi, ostaşi, înaintaţi cu îndrăzneală; pentru ce şovăiţi, când biruinţa este a voastră, câştigată de Domnul Isus?
Domnul nu numai că merge înaintea noastră, dar ne şi însoţeşte. Deasupra noastră şi sub noi, în afară şi înăuntrul nostru, prezenţa Sa şi toată puterea Sa se simt. În tot timpul şi pentru veşnicie, El va fi cu noi, cum a fost şi până acum. Oare câtă putere vor da aceste gânduri braţelor noastre? Să ne ridicăm cu îndrăzneală, ostaşi ai crucii, căci Domnul Oştirilor este cu noi!
Mergând înaintea noastră şi cu noi, Domnul nu ne va lipsi niciodată de ajutorul Său. El însuşi nu Se poate tăgădui, şi n-ar putea să ne lipsească de ajutorul Său, ci ne va ajuta după nevoile noastre, şi aceasta până la sfârşit. El va fi totdeauna gata să ne dea ajutorul Său şi să ne apere până când se vor sfârşi luptele noastre.
Să nu ne temem deci şi nici să nu ne înspăimântăm, căci Domnul Oştirilor va coborî pe câmpul de luptă cu noi, va suferi focul luptei şi ne va da biruinţa.
Charles Spurgeon
Vezi articolul original 279 de cuvinte mai mult
Din doină – caval, fac ţării – hotar,
Din rugi-înlăcrimiate fac ziduri înalte,
Ca Domnul să vină, că rău-i pe-aproape.
În noapte, în rugă, cu torţele-n cale
Bătrânii conduc-n lăcrimare,
Tineri viteji, Ghedeoni în genunchi,
Fac ziduri din Osanale.
Pruncii de ţâţă, la piepturi de mame,
În gungur’ ceresc, sfânt, Te cheamă,
Fete-fecioare cu ochii-nspre zare,
Îţi ridică ziduri de laudă-n Osanale.
E-aproape vrăjmaşul!
Cu ochii-nroşiţi, de patimi în fapte,
De oameni, biserici, şi ţară, dar,
Un clopot ce bate în noapte şi-n zi
Din glasuri creştine de-afară, răzbate!
E miezul din noapte şi vulturi hulpavi,
Ar dori să ne ştie pradă şi moarte
Dar Domnu-I cu noi!
Rănile-I – sunt Steag!
Nu ne temem de moarte!
-Voi, ce dormiţi în otrava-lentoare!
Cu ochii pierduţi în colţuri de seară,
Ce-aţi uitat de Lumină, şi Soare:
-Vă cheamă ‘Mpăratul la oaste!
Îmbrăcaţi haina promisiunii uitate!
-Afară, pe ziduri! La veghe în noapte,
Să le piară poftirea celor răi în fapte!
-Să ştie duşmanul, că Domnul e VIU!
Şi trupu-I-nviat de Duhul Cel Sfânt,
De ei ne desparte!
…e noapte şi stelele-mi sunt martori…
-Nu vreau nici eu, cum Domnul nu vrea,
Pieirea celui de-aproape sau de departe!
Sanda Tulics
“Mă voi bucura să le fac bine…” (Ieremia 32.41)
Este ceva binefăcător pentru inima credinciosului gândul că Dumnezeu se bucură de sfinţii Săi. Când ne uitam la noi înşine, nu descoperim în noi nici un motiv care să-L facă pe Dumnezeu să Se bucure de noi. Nu vom găsi nici o mulţumire de noi înşine, ci mai curând vom geme obosiţi, plângând starea noastră de păcat şi necredincioşia noastră. Fraţii noştri, ei înşişi simt puţină plăcere să privească la noi din pricina nedesăvârşirii şi a metehnelor pe care le constată la noi. Dar ce declaraţie slăvită, ce taină nepătrunsă! Domnul Se bucură de noi!
În nici o parte noi nu citim că Dumnezeu se bucură de frumuseţile din zidirea Sa; şi El nu spune nici îngerilor, nici serafimilor: “Te voi numi: plăcerea Mea este în tine”. Nu, El spune aceasta numai cu privire la poporul Său. Numai bietele Lui făpturi întinate şi corupte de păcat, dar mântuite, ridicate şi slăvite prin harul Său, numai ele sunt pricina cântării Lui de mare bucurie. “El se va bucura de tine cu o mare bucurie; El se va bucura din pricina ta cu un cântec de biruinţă” aşa spune Domnul cu privire la poporul Său. Se pare că la vederea celor răscumpăraţi prin sângele Domnului Isus, inima Dumnezeului necuprins nu poate să se abţină ca să nu se bucure.
Şi noi, faţă de o dovadă aşa de minunată a dragostei Sale, nu vom răspunde “scoţând strigăte de bucurie înaintea Domnului, Dumnezeului mântuirii noastre”?
Charles Spurgeon
O părtășie-n rugăciune
Cu Tine, Domn glorificat
Înlătură o presiune
Alină sufletu-ntristat
E-un timp de dulce-nviorare
Când, parcă, ne aflăm în Rai,
Când nu mai e îngrijorare
Și-i un miros din luna Mai.
Spunându-Ți tot ce ne apasă
Ne-asculți, atât de răbdător
E o dovadă că Îți pasă
Să fie jugul mai ușor
Și-o hotărâre ne pătrunde
Să fim, mereu, însuflețiți
Să vrem iubirea să inunde
Pe foarte mulți nemântuiți.
Lumina care ne-nconjoară
Când stăm ‘naintea Ta plecați
Simțim c-aduce primăvară
Să fim, spre Cer, mai atașați
Prezența Ta ne copleșește
Îți mulțumim că ne-ai primit
Tu ne tratezi dumnezeiește,
Tu vindeci sufletul zdrobit.
E-o tainică eliberare
De tot ce azi ne-a frământat
Sublima înfrumusețare
Lăuntrul ne-a înmiresmat
N-am vrea-ntâlnirea să sfârșească
E-atât de bine când privești
Spre starea noastră omenească
Spunându-ne că ne-nsoțești.
Îți spunem de-un necaz, de-o rană
Și e miracol: au trecut
Ai șters o lacrimă din geană,
Ai ușurat ce ne-a durut
Învăluiți în revelații
Gustăm din suflu-Ți penetrant
Și gândul merge-n constelații
Căci nu vrea zgură, nici neant.
Din strălucirea feței Tale
Luăm încredere și-avânt
Și-apoi în așternutul moale
Ne va-nsoți al Tău Cuvânt
Și-n cupa inimii-l vom pune
Să fie pavăză și far
Să ne-amintim c-am fost cu Tine
Și-n veșnicul, sublim Hotar.
George Cornici