Prinţul Iubirii

În dragostea-Ţi mare, pe crucea iubirii,
Ne-ai dat mântuire, iertare şi har
Cine un altul  mai este ca Tine
Isuse, să dea astăzi viaţă în dar.

Eşti Unicul Prinţ al Iubirii cereşti
În care azi, omul se poate încrede;
Atât de mult Tu pe noi ne iubeşti
Căci ochiul credinţei din noi, azi Te vede.

Eşti Sfântul Altar la care azi, omul,
Mai poate veni cu o inimă frântă
Să-ţi spună sincer ,, Al meu Tu eşti Domnul
Te rog să mă ierţi de viaţa mea strâmbă,,

Eşti Rege al regilor, Viu Împărat
În care se ştie dreptatea divină
Cine un altu-i mai Sfânt, mai curat,
Mai Bun, şi mai blând, Isuse, ca Tine?

Eşti Pacea eternă, ce inimi zdrobeşte
Şi pui azi în ele siguranţa vieţii
Nu e un altul, ce pâine şi peşte,
Dă din belşug la poarta cetăţii.

Eşti Pâinea vieţii, din care se-nfruptă
Oricine-a-nţeles cât de Mare Tu eşti
Ce-a fost scris se-mplineşte, nimic nu se-ntâmplă
Adevăr şi dreptate noi ştim când vorbeşti.

Eşti Marele Preot, mijloceşti ne-ncetat
Ca noua făptură s-ajungă acasă
În Cerul Slavei eterne, veşnic curat
Sfântul eşti Mire, al sfintei –  mireasă!

Berbec Ion

Nu vom muri până ce vom termina lucrarea

“Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.” (Psalmul 118.17)

Ce frumoasă asigurare, întemeiată fără îndoială pe o făgăduinţă şi întărită înăuntrul inimii psalmistului. El a înţeles această asigurare şi a putut să se bucure de ea. Este situaţia mea la fel ca a lui David? Sunt eu abătut din cauza batjocorilor vrăşmaşilor mei? Am eu mulţi oameni împotriva mea şi puţini de partea mea? Au început deja vrăjmaşii mei să-mi sape mormântul?

Oricum ar fi, eu nu voi asculta deloc de ceea ce murmură frica mea şi nu voi părăsi câmpul de luptă, căci aceasta ar însemna că am pierdut orice nădejde. Dimpotrivă, fiindcă este încă viaţă în mine, “nu voi muri”. Slăbiciunea mea va face loc unei puteri noi: “Voi trăi”. Domnul trăieşte şi eu voi trăi de asemenea. Gura mea se va deschide încă şi “eu voi povesti lucrările Domnului”. Căci greutăţile mele de astăzi vor fi o nouă pricină ca să slăvesc pe Dumnezeu pentru minunile iubirii Sale şi ale credincioşiei Sale. Cei ce mă băgaseră deja în mormânt în închipuirea lor, vor fi daţi de ruşine, căci chiar dacă “Domnul Dumnezeu m-a pedepsit cu asprime, El nu m-a dat pradă morţii”. Slavă Numelui Său pentru totdeauna. Nu voi muri atâta vreme cât lucrarea mea nu s-a terminat; şi atâta vreme cât Dumnezeu n-o va opri, mormântul nu se va închide peste mine.

Charles Spurgeon