Sfinții din țara nesfinților

http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2015/10/vladimir-pustan-sfintii-din-tara.html

Vladimir Pustan

Dumnezeu a fost cu tine

Dumnezeu a fost cu tine
Și te-a binecuvântat;
Ți-a făcut întruna bine,
Pașii ți ia îndreptat
Neîncetat pe calea vie
Și-n necaz nu te-a lăsat.

Ți-a șters lacrima din suflet
Și ți-a întărit credința,
A vegheat peste-al tău umblet,
Ți-a îndepărtat suferința
Și-a stârpit vrăjmașul urlet
Ce-ți împresura ființa.

Deși-ți cunoștea dorința
Și-orice gând nepotrivit
Și-ți cântărea pocăința,
Totuși, nu te-a pedepsit
Și nu Și-a rostit sentința
Nici când tu L-ai părăsit!

Nu Ți-a făcut niciodată
După cum ai meritat,
Cu milă nelimitată
De la tine-a îndepărtat
Judecata Sa cea dreaptă,
Ți-a dat har nemeritat!

Ai putut vedea mereu
Că-I Părinte Minunat,
Că-I veșnicul Dumnezeu,
Cel ce toate le-a creat
Și cunună de apogeu
Pe tine te-a așezat.

După tot ce-ai petrecut
În prezența Lui divină,
Ai motiv neîntrecut
Să trăiești plin de lumină,
Nu la fel ca în trecut
Când erai strivit de vină…

La cruce-ai primit iertare,
La cruce-ai primit viață,
Ai deplina încredințare,
Ai nădejde, ai speranță…
Ești chemat la consacrare,
Nu orbecăi în ceață!

Întărește-te creștine
Și răspunde potrivit
Sfintelor chemări divine
Și Stăpânului slăvit
Care-a dat tot pentru tine
Și pe cruce S-a jertfit!   (după Ps.27)

Ioan Hapca

Din cauza noastră

“Dar zilele acestea vor fi scurtate din pricina celor aleşi.” (Matei 24.22)

Din dragoste pentru copiii Săi, Domnul nu mai face unele judecăţi, iar pe altele le scurtează. În necazul cel mare, focul ar distruge totul, dacă Domnul nu ar potoli flăcările, din cauza celor aleşi. Astfel El îi izbăveşte pe cei aleşi din dragoste pentru Domnul Isus, şi scapă omenirea din dragoste pentru cei aleşi.

Ce cinste pentru sfinţii Săi! Cu ce grijă ar trebui să folosească ei această influenţă pe lângă Domnul! Căci El va asculta rugăciunile lor pentru cei păcătoşi şi va binecuvânta strădania lor pentru a-i aduce la mântuire. El binecuvântează pe cei credincioşi, pentru ca la rândul lor aceştia să ajungă o binecuvântare pentru cei ce n-au venit la credinţă. Mulţi păcătoşi care trăiesc, sfârşesc prin a deveni credincioşi din pricina rugăciunilor unei mame, a unei femei sau a unei fiice, rugăciuni la care Domnul ia aminte.

Am folosit noi această putere minunată a rugăciunii, pe care Domnul ne-a dat-o? Ne rugăm noi pentru oraşul nostru, pentru ţara noastră şi pentru generaţia noastră? în timpuri de război, de foamete, de epidemie, suntem noi nişte mijlocitori, pentru ca aceste zile să fie scurtate? Plângem noi înaintea lui Dumnezeu, la revărsarea necredinţei, a rătăcirii şi a destrăbălării? Rugăm noi fierbinte pe Domnul să scurteze domnia păcatului, grăbind venirea Lui în slavă? Să ne aşezăm în genunchi, să ne rugăm şi să nu încetăm, până când Domnul Cristos va apărea pe norii cerului.

Charles Spurgeon