Păstrând credința vie

Păstrând credința vie și azi și-n viitor
Vom înălța făclia spre veșnicul Décor
Și-n carul biruinței vom intona cântări
Cu gândul la răsplata dincol’ de-albastre zări.

Noianul de-ndoieli când vine să ne-atace
Este respins îndată, metoda-i eficace
Căci sufletu-i cuprins de-ncredințări profunde
Credința ne-nsoțește oricând și orișiunde.

E-un dar venit de Sus, dar și o hotârâre
Decis-am să-L urmăm, necontenit, pe Mire
Pe aripile ei străbatem constelații
Și-avem cu cei chemați duhovnicești relații.

Al nostru gând ea-l poartă mai sus de căi lactee
Să vadă străzi de aur, mirifica alee
Prin ea Avraam s-a dus departe de-a lui casă
Știind c-al lui Stăpân în ceață nu îl lasă.

Formează caracter și dedicări pe cale
Ne-nflăcărează dorul de spațiile-astrale
Ne modelează ființa să fie-n ton cu Cerul
Să poată să învingă năpasta și misterul.

De val nu-i este frică – să fie cât un munte
”Suntem biruitori!” – e scris pe a ei frunte
Furtuni de ar veni, să vină uragane
O răspândim prin vorbe, reviste, microfoane.

Chiar răni adânci să fie, le-aduce vindecare
Încurajări insuflă în stările precare
Pătrunde-n taine-adânci și-apoi le descifrează
De la principiul sfânt, nicicând, nu deviază.

Eroi nu pot apare ‘n afara sferei ei
(E o dovadă clară la Neamuri și Evrei)
Fără prezența ei suflarea-i fără viață
Dar când e vie-n noi lăuntru-i fortăreață.

S-o activăm, mereu, să n-o lăsăm pasivă!
Prin ea putem găsi o nouă perspectivă
Alături de iubire ea ne-ndumnezeiește
Cu stările divine, cu sfinții ne unește.

George Cornici

Pedeapsă controlată

“…Te voi pedepsi cu dreptate…” (Ieremia 30.11)

A nu fi pedepsit niciodată, n-ar fi un semn bun; din partea Iui Dumnezeu, aceasta ar însemna: “S-a alipit de idoli, lăsaţi-l în pace”. Dar Dumnezeu nu vrea ca aceasta să fie partea noastră. O propăşire neîntreruptă a celui credincios este un lucru de care ar trebui să ne speriem şi să ne cutremurăm. Pe toţi aceia pe care Dumnezeu îi iubeşte cu duioşie, îi mustră şi îi pedepseşte; pe aceia care nu au nici un preţ înaintea Lui, îi lasă să se îngraşe în voie, ca boii sortiţi pentru măcelărie. Dar, în dragostea Sa, Tatăl nostru ceresc foloseşte nuiaua pentru copiii Săi.

Totuşi trebuie să luăm seama că pedeapsa este “cu măsură”, pentru îndreptare. Dragostea Tatălui ţi s-a dat fără măsură, dar pedeapsa Sa este măsurată cu grijă. Un om nu putea să primească, după legea veche evreiască decât “patruzeci de lovituri fără una”; aceasta îi sileau pe cei ce pedepseau, să numere exact şi să pună hotar suferinţei. Tot aşa pentru oricare mădular din poporul celor credincioşi, fiecare lovitură este numărată. Asta este măsura înţelepciunii, măsura simpatiei, măsura dragostei care rânduieşte pedeapsa noastră. Departe de noi gândul de a ne răzvrăti împotriva rânduielii dumnezeieşti. Doamne, dacă Tu eşti lângă mine ca să numeri picăturile amare din paharul suferinţelor mele, voi lua acest pahar cu bucurie din mâna Ta, îl voi bea după îndemnurile Tale sfinte şi voi zice: “Facă-se voia Ta”. Eu am încredere în Tine, Tatăl meu, căci Tu ştii ce este bun pentru copilul Tău.

Charles Spurgeon