Privește spre Isus

Când pășesc peste valuri, ca Petru, pe mare,
Departe de maluri, spre Domnul pășesc
Când cobor prin credință, la sfânta-I chemare,
Din mica bărcuță ce-o părăsesc;

Când privesc înspre Isus, pășind cu-ndrăzneală
Făr’ să îmi pese de mine și ce-n urmă-am lăsat,
Având ținta ‘ nainte, fără-ndoială,
Pășesc peste valuri, ca pe uscat.

Când privesc înspre valuri cât sunt de-nvolburate
Împrejur nu se vede decât val după val
Deși Isus e-atât de aproape, mi se pare departe.
Credința-i mai mică ca un bob de muștar.

Când privesc înspre valuri, nu-L văd pe Domnul
Ce frumos, cât de mare-I, puternic, ‘nălțat…
Parcă uit ce făcut-a și că poate totul
Și că-odată cu El, pe valuri am umblat.

Când privesc înspre valuri, sunt disperată
Și strig cu glas tare după ajutor:
,,Doamne, mă scapă, sunt scufundată,
Valul mă-ngroapă, scump Salvator”!

Când privesc înspre valuri, Domnul vede și-mi spune:
,, Privește spre Mine, mai fă încă-un pas.
Eu nu-ntârzii, te-ncrede-n a Mea promisiune.
Te ascult și-s cu tine în al-ncercării ceas.”

Dragul meu frate, stai treaz și ascultă:
Nu privi înspre valuri, privești spre Isus!
Curând vine Domnul! Viața e scurtă.
Te pregătește de astăzi, să-ajungi în cer sus!

…………………………………………………………………

În rugăciunea mea disperată, pe care o înălțam înspre Domnul, în toiul unei nopți, pentru a implora mila, îndurarea, bunătatea Lui, pentru unul dintre copii,( la fel ca Iov), am primit îndemn să scriu aceste versuri. Parcă mă vedeam pe mare, ca Petru, când, privind înspre valuri, a început să se scufunde, uitând că în urmă cu câteva momente, a umblat pe mare, ca pe uscat, atât timp cât a privit spre Isus.

Cost Ana

Dacă, şi o întreită promisiune

“Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” (2 Cronici 7.14)

Noi care chemăm Numele Domnului, putem să ne rătăcim şi noi. Dar ce har din partea Dumnezeului nostru că El este gata să ne ierte. Dacă am rătăcit, să alergăm la tronul harului ca să căpătăm iertarea.

Dar mai întâi trebuie să ne smerim. Nu trebuie să fim smeriţi pentru faptul că mai putem păcătui, după ce am primit atâtea binecuvântări prin dragostea Lui? Doamne, ne plecăm în ţărână în faţa Ta, căci îţi mărturisim necredinţa şi vina noastră. Oh, grozăvie a păcatului! Grozăvie de şapte ori mai mare din partea fiinţelor pe care El le-a favorizat atât!

Să ne rugăm ca să căpătăm har şi să fim curăţaţi şi izbăviţi de puterea păcatului. Doamne, ascultă-ne şi astăzi şi nu lepăda strigătul nostru!

În rugăciunea noastră, să căutăm faţa Domnului, dacă El ne-a lepădat din cauza greşelilor noastre şi să-L rugăm stăruitor să vină din nou la noi. Doamne, priveşte-ne prin Fiul Tău Isus şi iută-te din nou cu plăcere la slujitorii Tăi.

Totodată să ne abatem de la rău; Dumnezeu nu poate să se întoarcă spre noi decât atunci când noi ne vom întoarce de la păcat.

Şi abia atunci vom primi întreita asigurare de a fi ascultaţi, iertaţi şi vindecaţi. Tatăl nostru, dă-ne aceste haruri, pentru dragostea Domnului Isus!

Charles Spurgeon