Zi: 11 octombrie 2015
Mă văd lângă Domnul… mireasă

Îmi plouă în gânduri miresme,
De fulgi, primăveri, veri de dor,
De toamne brumate și roadă,
De ochii mamei-n pridvor…
Își șterge lacrima luna,
Făcându-le stele,
Mă uit dup-a mea lacrimă
Lâng-a ei sau … ale mele…
Mă-ncinge în brațu-I -Păstorul,
Mă-mbie din trist l-alinare,
Îmi șterge ”stele pe-obraz”,
Mă mângâie-n iertare…
Din glasu-I șoptit se aude:
-‘N curând va veni primăvara,
Iar ceața şi bruma iernată,
Se vor risipi, soarele fața-i și-arată.
Mă ține în brațe Păstorul,
‘Mi șoptește de-Acasă,
Îmi dau fiori vorbele Lui,
Mă văd lângă Domnul-Mireasă.
Sanda Tulics
Un legământ cu Dumnezeu

Eu nu mai sunt al meu ci al Tău.
Fă-mă ce vrei Tu,
Rânduieşte-mă cu cine vrei Tu;
Fă-mă să lucrez,
Fă-mă să sufăr;
Fă-mă să fiu folosit pentru Tine,
sau pus deoparte pentru Tine,
Înălţat pentru Tine,
sau coborât pentru Tine;
Fă-mă să fiu plin,
sau să fiu golit,
Fă-mă să am toate lucrurile,
sau să nu am nimic:
Liber şi din toata inima Îţi dau toate lucrurile
pentru plăcerea şi la dispoziţia Ta.
Şi acum, slăvit şi binecuvântat Dumnezeu,
Tată, Fiule si Duhule Sfânt,
Tu eşti al meu şi eu sunt al Tău.
John Wesley
Liber să umbli

“Îi voi întări în Domnul şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul.” (Zaharia 10.12)
Aceasta este o mângâiere pentru credincioşii bolnavi. Ei se simt slabi şi se tem că nu vor putea să se scoale niciodată din patul în care zac în îndoială şi teamă. Dar Doctorul Cel Mare poate să înlăture boala şi să îndepărteze slăbiciunea pe care o produce boala. El îi va întări pe cei slabi, şi-i va întări “în Domnul”. Este mai bine ca tăria noastră să fie în Dumnezeu, decât în noi înşine. Tăria în noi înşine este mărginită şi ne duce Ia îngâmfare; în Dumnezeu, tăria n-are margini, căci ea vine din legătura cu viaţa din Dumnezeu.
Când credinciosul primeşte putere de sus, atunci el o foloseşte cum trebuie. El umblă şi lucrează în numele Domnului. Ce bucurie, când poţi să umbli după o boală lungă; ce plăcere să fii sănătos în Domnul după un timp de adormire. Domnul dă poporului Său această slobozenie de a se mişca, de a umbla, o umblare plină de bucurie şi întăritoare. El face din noi oameni deosebiţi, nobili; noi nu mai suntem robi care nu cunosc nici o odihnă, lipsiţi de orice bucurie, ci El ne face slobozi ca să putem să străbatem în voie toată ţara lui Emanuel. Aşa dar, inima mea, încetează de a mai fi tristă şi bolnavă. Domnul Isus te cheamă să fii tare în El, să umbli cu Dumnezeu, într-o sfântă adorare a Persoanei Sale.
Charles Spurgeon