Prințesa în rugini…

…’mi suspină plâns-cocor în geană…
În adierea rece de afară,
Șoptesc uscate crengile golite:
-Prințesa în rugini trebuie s-apară…

Se luptă soarele la-amiaz’
Să țină ziua-n vară dar-n amurg,
Reci șoapte se desprind,
În vântul ce suspină – afară.

…Surprinse, florile-n grădini,
Își schimbă din culoare;
‘N tristeți de vară mă adun,
Îmbrățișând iubirile-i solare.

”La sfat” pe crengi stau zgribulite,
Familii gureșe de vrăbii;
Se uită printre crengi spre cer,
În ciripit, iubirile din vară-mi sperii.

…Un fum de crengi uscate se ridică,
Dinspre grădini îmbrățisând-nserarea;
Miroase-a poamă dulce-n rod,
În mulțumiri lui Dumnezeu să-nceapă:
Sărbătoarea!

Sanda Tulics