Bătrânețea, oricum vine

Motto:””Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc și să vă mântuiesc.””Amin! Isaia 46:4.

Mulți se plâng atunci când vine
Implacabil, bătrânețea;
Dar vremea trece, n-o poți ține
Și cât te-ai lupta, creștine,
Tot se duce tinerețea.

Că așa ni-i scris să fie
În viața asta trecătoare:
Să murim când Domnul știe,
Că nimeni nu poa’ să învie
Dacă mai întâi nu moare.

Dar mulțumit să fii de toate
Chiar de uneori ți-i greu;
Fiindcă-n viața asta, frate,
Ți-a fost dat cu bunătate
Să-L găsești pe Dumnezeu.

Și bătrânețea oricum vine,
Altfel, nu e cu putință;
Dar, frate, să-ți pară bine
Că alții, privind la tine,
Au venit la pocăință.

Și umblând pe calea dreaptă
– Calea nou’-a mântuirii –
Ai urcat spre cer o treaptă
Și acolo te așteaptă
Cununa neprihănirii.

Dac’ai slujit cu bucurie
Și-ai fost drept și credincios,
Vei rămâne pe vecie
În a Sa Împărăție,
Veșnic tânăr cu Hristos.

Ioan Vasiu

Niciodată singur

“Nu te voi mai numi Părăsită. “ (Isaia 62.4)

”Părăsită” este un cuvânt trist, care sună ca un clopot de moarte. Este amintirea celor mai adânci dureri şi vestirea mai dinainte a necazurilor celor mai grele. O prăpastie de nenorociri vedem înaintea noastră când auzim acest cuvânt: “Părăsit”. Părăsit de cineva care urăşte fericirea ta! Părăsit de un prieten încercat în care aveai încredere! Părăsit de cineva apropiat, de care erai legat prin iubire! Părăsit de tată şi de mamă! Părăsit de toţi! Grozavă nenorocire; şi totuşi ea poate să fie îndurată cu răbdare, dacă Dumnezeu ne ocroteşte.

Dar ce trebuie să se întâmple pentru a te simţi părăsit de Dumnezeu? Gândiţi-vă la strigătul acela al Domnului Isus, mai amar decât orice: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Am gustat noi într-o anumită măsură, amărăciunea şi veninul cuprinse în acest cuvânt: “Părăsit”? Dacă aşa s-a întâmplat cu noi, să rugăm stăruitor pe Domnul să nu mai vină peste noi această stare de tristeţe şi să nu mai cădem niciodată într-un întuneric aşa de grozav. în răutatea lor, oamenii au strigat în faţa unui sfânt al lui Dumnezeu: “L-a părăsit Dumnezeu; urmăriţi-l puneţi mâna pe el” (Ps. 70.11). Dar ei se înşeală totdeauna, căci Dumnezeu sileşte pe vrăjmaşii noştri să-şi ia înapoi vorbele sau chiar să tacă.

Cu totul deosebită este însă această numire: “Plăcerea Mea este în ea”. Este bucuria care vine după lacrimi. Cei ce au crezut că sînt părăsiţi, să asculte dar aceste cuvinte ale Domnului: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”!

Charles Spurgeon