Prinţul Iubirii

În dragostea-Ţi mare, pe crucea iubirii,
Ne-ai dat mântuire, iertare şi har
Cine un altul  mai este ca Tine
Isuse, să dea astăzi viaţă în dar.

Eşti Unicul Prinţ al Iubirii cereşti
În care azi, omul se poate încrede;
Atât de mult Tu pe noi ne iubeşti
Căci ochiul credinţei din noi, azi Te vede.

Eşti Sfântul Altar la care azi, omul,
Mai poate veni cu o inimă frântă
Să-ţi spună sincer ,, Al meu Tu eşti Domnul
Te rog să mă ierţi de viaţa mea strâmbă,,

Eşti Rege al regilor, Viu Împărat
În care se ştie dreptatea divină
Cine un altu-i mai Sfânt, mai curat,
Mai Bun, şi mai blând, Isuse, ca Tine?

Eşti Pacea eternă, ce inimi zdrobeşte
Şi pui azi în ele siguranţa vieţii
Nu e un altul, ce pâine şi peşte,
Dă din belşug la poarta cetăţii.

Eşti Pâinea vieţii, din care se-nfruptă
Oricine-a-nţeles cât de Mare Tu eşti
Ce-a fost scris se-mplineşte, nimic nu se-ntâmplă
Adevăr şi dreptate noi ştim când vorbeşti.

Eşti Marele Preot, mijloceşti ne-ncetat
Ca noua făptură s-ajungă acasă
În Cerul Slavei eterne, veşnic curat
Sfântul eşti Mire, al sfintei –  mireasă!

Berbec Ion

Nu vom muri până ce vom termina lucrarea

“Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.” (Psalmul 118.17)

Ce frumoasă asigurare, întemeiată fără îndoială pe o făgăduinţă şi întărită înăuntrul inimii psalmistului. El a înţeles această asigurare şi a putut să se bucure de ea. Este situaţia mea la fel ca a lui David? Sunt eu abătut din cauza batjocorilor vrăşmaşilor mei? Am eu mulţi oameni împotriva mea şi puţini de partea mea? Au început deja vrăjmaşii mei să-mi sape mormântul?

Oricum ar fi, eu nu voi asculta deloc de ceea ce murmură frica mea şi nu voi părăsi câmpul de luptă, căci aceasta ar însemna că am pierdut orice nădejde. Dimpotrivă, fiindcă este încă viaţă în mine, “nu voi muri”. Slăbiciunea mea va face loc unei puteri noi: “Voi trăi”. Domnul trăieşte şi eu voi trăi de asemenea. Gura mea se va deschide încă şi “eu voi povesti lucrările Domnului”. Căci greutăţile mele de astăzi vor fi o nouă pricină ca să slăvesc pe Dumnezeu pentru minunile iubirii Sale şi ale credincioşiei Sale. Cei ce mă băgaseră deja în mormânt în închipuirea lor, vor fi daţi de ruşine, căci chiar dacă “Domnul Dumnezeu m-a pedepsit cu asprime, El nu m-a dat pradă morţii”. Slavă Numelui Său pentru totdeauna. Nu voi muri atâta vreme cât lucrarea mea nu s-a terminat; şi atâta vreme cât Dumnezeu n-o va opri, mormântul nu se va închide peste mine.

Charles Spurgeon

Osana Regelui triumfator

Corul Templu Penticostal Galati

Acum, fii tu ce-a fost „Ilie”

Un glas sfânt striga în pustie:
”Este-aproape Împărăția,
Pocăiți-vă! Să fie
Drum deschis pentru Mesia.

Să vă-ntoarceți inimile
Pervertite de cel rău
Unele-nspre altele
Și-nspre bunul Dumnezeu!”

Și a-nceput să restaureze
Ce vrăjmașul a stricat
Și în suflete să așeze
Tot ce-i bun, sfânt și curat.

Și astfel, calea a pregătit
Mielului plin de Iubire
Care-a venit și S-a jertfit
Pentru-ntreaga omenire.

El îndrepta la toți privirea
Spre Izvorul de Apă vie,
În care-I viața și-nvierea
Și toată gloria, pe vecie…

De-acum tu, cel pregătit
De un „Ilie” prin pustie,
Tu care-ai fost mântuit…
Acum, fii tu ce-a fost „Ilie”;

Un glas ce strigă fără oprire
Vestind Evanghelia, lumii
Chemând pe toți la mântuire,
Deschizând drumul Luminii…

Vestește-ntr-a lumii pustie
Și îndeamnă la mântuire
Căci Domnu-I gata să revie
În deplină slavă și mărire.

Acuma-i vremea pregătirii
Pentru a-L întâmpina…
Vestește-L zilnic omenirii
Să-și despietrească inima…

Ioan Hapca

Curăţire deplină

“Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.” (Ezechiel 36.25)

Ce prilej de bucurie pentru noi! Cel ce ne-a curăţit cu sângele Domnului Isus, ne va spăla cu apa Duhului Sfânt. Dumnezeu a zis şi El va face lucrul acesta: “Veţi fi curaţi”. Doamne, noi simţim întinăciunea noastră şi plângem din cauza ei; dar avem mângâierea că ştim chiar din gura Ta că suntem curaţi. O, binevoieşte de grăbeşte această lucrare, Te rugăm stăruitor! El ne va izbăvi de păcatele noastre cele mai grele. Necredinţa din naştere şi poftele înşelătoare care se războiesc cu sufletele noastre, gândurile mârşave de mândrie şi toate îndemnurile diavolului, care ne împing să defăimăm Numele Domnului Isus, vor fi îndepărtate din inimile noastre pentru totdeauna.

El ne va curaţi şi de toţi idolii noştri de aur sau de lut; de dragostea necurată ca şi de exagerarea în dragostea noastră. Ceea ce am iubit până la idolatrie, va fi zdrobit în noi sau noi vom fi despărţiţi de aceşti idoli.

Dumnezeu ne înştiinţează aici prin versetul de mai sus, ce are de gând să facă El însuşi; Cuvântul Său este hotărât şi sigur, şi noi putem să nădăjduim cu curaj în împlinirea acestui Cuvânt. Curăţirea noastră este una din binecuvântările legământului cu Dumnezeu şi acest legământ este bine întemeiat şi sigur.

Charles Spurgeon

Ridică-te !

Plânge iarăşi cerul în miez de noapte …
Lacrimi amare îi curg lin pe faţă …
Fior de Dumnezeu pan’ la noi azi răzbate ,
Poate … ne vom trezi , poate … vom trăi acea Sfânta dimineaţă …

Un tunet străbate din nou cerul ,
E-un nou strigăt , o nouă chemare .
Oare…din nou ne lipseşte credinţa sau zelul ?
Oare..ştim cât a costat a noastră răscumpărare ?

Furtuna se tot înteţeşte şi vântul mai aprig bate …
E vremea trezirii , e vremea vegherii !
Sculaţi-vă ! Cu Domnul chiar şi prin furtună vom răzbate !

Nu vă fie frică a lupta niciodată ,
Întăriţi-va şi nu uitaţi nicicând ,
Avem un Dumnezeu şi o inimă încredinţată
Că El e Acelaşi în Cer şi pe Pământ !

Poate eşti căzut , fără speranţă ,
Şi crezi că eşti singur în groapă .
Cheamă-L pe Isus să-ţi dea siguranţă ,
El chiar şi de-acolo te scapă !

Poate nu mai ai credinţă nici măcar un bob
Şi vezi cum cei din jur sunt împotriva ta .
Ridică-te şi cere-I Lui să-ţi trimită măcar un corb
Ca lui Ilie , să-ţi dea din hrana Sa .

Poate gânduri te frământă zi şi noapte
Şi lacrimi curg şuvoi pe faţă .
Pleacă-te pe genunchi în faţă Celui Ce marea străbate
Şi El mersul pe mare te învaţă !

Ridică-te ! Slujeşte-i ! Căci El e Sfânt Sfânt Sfânt , de 3 ori Sfânt !
Trăieşte pentru Cel ce în ceruri domneşte ,
Pentru Cel ce e Domn în cer şi pe pământ ,
Pentru Cel ce viaţă îţi dăruieşte !

Simona Niculai

Menţine deosebirea

“Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.” (Exod 8.23)

Faraon are un popor şi Domnul de asemenea are un popor. Aceste două popoare pot să trăiască alături unul de altul şi să treacă prin aceleaşi împrejurări, dar între ele există o diferenţă pe care Domnul o va da la iveală. Chiar dacă trec prin aceleaşi împrejurări, se va vedea o deosebire clară între poporul ales al lui Dumnezeu şi copiii lumii acesteia.

Îndeosebi în timpul judecăţilor lui Dumnezeu, El devine un loc de scăpare sfânt pentru sfinţii Săi. Această deosebire începe să se vadă la credincioşi din momentul întoarcerii lor, atunci când păcatele lor sunt iertate, în timp ce cei necredincioşi rămân sub judecată. Din momentul întoarcerii la Dumnezeu, ei ajung un neam aparte, care trăieşte sub o călăuzire nouă şi se bucură de alte avantaje. Casele lor sunt apărate de puhoiul de rele care năpădesc asupra egiptenilor şi-i chinuiesc. Ei sunt păziţi de întinăciunile cărnii, ca şi de stricăciunea care vine din prefăcătorie şi din avere, sunt păziţi de grijile care rod sufletul, şi de ura care face prăpăd în atâtea familii.

Rămâi în siguranţă, fii credincios în încercare, căci chiar atunci când ai avea o mulţime de întristări, tu eşti scutit de rele şi mai mari care bântuie casele şi inimile slujitorilor stăpânului acestui veac. Domnul face deosebire între tine şi ei. Veghează şi păstrează această deosebire în duhul tău, în năzuinţele tale, în caracterul tău şi în legăturile tale cu cei din jurul tău.

Charles Spurgeon

Ce ne-am face fără Tine, Doamne…

Ce ne-am face fără Tine, Doamne,
Atunci când nu mai sunt puteri…
Atunci când zilele sunt grele,
Când nu-i alin, nici mângâiere,
Când ai pierdut și ziua cea de ieri…

Ce ne-am face fără Tine, Doamne,
Când toamna a venit la geam…
Când ploile și vântul dau năvală
Smulgându-ți ultima năframă
Iar frunza plânge pe un ram…

Ce ne facem fără Tine, Tată,
Fără Cuvântul Tău etern…
Când visele de vânt sunt spulberate,
Iar inima mai cu putere bate,
Văzând în jurul nostru un infern.

Ce ne-am face fără Tine, Tată,
Fără de dragostea ce-ai pus-o în noi.
Fără nădejdea că odată,
O primăvară ne așteaptă,
Fără necazuri, fără vânt și ploi.

Îți mulțumesc din suflet Tată,
Că-n clipe grele lângă mine-ai fost;
Că-n toamna vieții mele zbuciumată,
Nu m-ai lăsat în vânt, nemângâiată,
Mi-ai fost și pavăză, și scut, și adăpost.

Ana Onofrei

Păcate din neştiinţă

“…şi li se va ierta, căci au păcătuit fără voie…” (Numeri 15.25)

Nepriceperea noastră ne face să cădem în multe păcate săvârşite din neştiinţă; şi chiar putem fi siguri că ele sunt multe, atât păcate de comitere, cât şi de omitere. Noi putem să credem cu toată sinceritatea că îi slujim lui Dumnezeu, făcând lucruri pe care El niciodată nu ni le-a poruncit şi nu ni le poate primi.

Domnul cunoaşte fiecare din aceste păcate din neştiinţă. În această privinţă este cazul să ne temem, pentru că, din cauza dreptăţii Sale, Dumnezeu trebuie să ne ceară socoteală pentru toate. Noi însă putem fi siguri că, prin credinţă, toate păcatele de care nu ne-am dat seama au fost spălate cu sângele Domnului Isus, tot aşa de bine ca şi păcatele de care ne-am dat seama. El priveşte la păcat numai ca să-l facă să dispară, aruncându-l înapoia Sa.

Mângâierea noastră vine din faptul că Domnul Isus, adevărata jertfă, a făcut ispăşire pentru toate păcatele credincioşilor. Aceasta ispăşire asigură iertarea păcatelor necunoscute. Sângele Său scump ne-a curăţit de toate păcatele. Dacă ochii noştri le-au recunoscut sau nu, ca să plângă, Dumnezeu le-a văzut, Domnul Isus le-a ispăşit, şi Duhul Sfânt ne dă mărturia iertării câştigate. Noi avem astfel o pace întreită.

Tatăl meu, Te laud pentru înţelepciunea Ta dumnezeiască, pentru că Tu nu numai că vezi întinăciunile mele, dar ai pregătit şi o ispăşire care mă scapă de vină, înainte ca eu să ştiu că sunt vinovat.

Charles Spurgeon

Ziua mulţumirii

Doamne, unde aş putea să găsesc cuvinte-alese
Să Îţi mulţumesc Isuse pentru rodu-mbelşugat…
Pentru toamna minunată ce ne mângâie fiinţa,
Pentru-al Tău Cuvânt prin care iar ne-ai binecuvântat!

Mulţumim pentru Iubirea ce-o simţim mereu în viaţă,
Pentru pacea negrăită ce-o reverşi peste popor…
Mulţumim că ne veghezi…ne conduci cu dreapta Ta
Iar când valuri se ridică Tu ne vii în ajutor!

Mulţumim Iubit Părinte pentru apă, pentru pâine,
Pentru fructele zemoase, pentru mustul aromat
Pentru sfânta sărbătoare ce-ai lăsat în viaţa noastră
Să putem să-Ţi mulţumim că ne-ai binecuvântat!

Mulţumim c-ai pus în noi dorul după ţara Ta
Şi ne-ai dat aripi de zbor spre albastrul infinit…
Mulţumim că ne îngădui, că ne ierţi, ne ocroteşti,
Mulţumim că ne iubeşti…mulţumim că ne-ai iubit!

Maria Luca