Daca cerul vietii tale / Cantare clasica

Deși uitasem cu desăvârșire despre fenomen, providențial, exact la terminare întâlnirii noastre de la Bethel, din curtea casei de rugăciune am putut vedea foarte clar, pe un cer totalmente senin, mult trâmbițata ,,lună sîngerie“, a patra și ultima din anul acesta.
]
Ne-am uitat cu toți siderați la cer și am simțit fiecare ce am simțit …
Eu mi-am adus aminte de o cântare de-a noastră și cred că am rămas sub impresia textului ei și la acest ceas târziu de noapte:
O, Doamne mare, când privesc eu lumea
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,
Şi fiinţele ce-mpodobesc natura
Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel Sfânt:
(:Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor,
Ce mare eşti!
Ce mare eşti!:)
Privirea când mi-o-nalţ şi văd minunea:
Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer,
Măreţul soare cât şi blânda lună
Ca mingi de aur plutind prin etern…
Ce Dumnezeu mare avem!
Ce minunate sunt toate…
Vezi articolul original 41 de cuvinte mai mult
Citește Biblia să poți primi lumină,
Libertatea de a trăi, a vieții desăvârșire.
Să înveți… cum poți scăpa de vină,
În iubirea Lui Cristos să intri în sfințire.
Multe drumuri par bune, dar duc la moarte,
Citește Biblia, să ști harul cine-l împarte.
Teama de Domnul e începutul înțelepciunii,
Nu umbla nepăsător, cum se tot duc nebunii.
Cine ignoră Cuvântul, merge pe calea pieirii,
E ca o frunză dusă de vânt, în vremea veștejirii.
Multe drumuri par bune, dar duc la moarte,
Citește Biblia, să știi harul cine-l împarte.
Inima bună adevărul mereu iubește,
Și voia Domnului, să facă se străduiește.
Inima rea, doar la ce e rău se gândește,
Cu fiecare pas, spre iad se grăbește.
Multe drumuri par bune, dar duc la moarte,
Citește Biblia, să știi harul cine-l împarte.
Ochii Domnului văd totul, viața ne-o păzește,
Oprește săgețile răului, sufletul ni-l ocrotește.
Gândește-te la tot Cuvântul Domnului. Ce aștepți?
Spre eternitate, numai așa, sigur, te îndrepți.
Multe drumuri par bune, dar duc la moarte,
Citește Biblia, să ști harul cine-l împarte.
Isus e izvorul vieții, curge fără oprire,
Puneți nădejdea în Domnul, să găsești fericire.
Citește Biblia, să primești înțelepciune,
Să descoperi drumul vieții, calea faptelor bune.
Multe drumuri par bune, dar duc la moarte,
Citește Biblia, să ști harul cine-l împarte.
Cine se teme de Domnul, va fi sigur răsplătit,
Viața în adevăr va fi desăvârșită, vei fi împlinit.
Domnul te iubește, cum nici n-ai fi gândit,
Pentru mântuirea omenirii, s-a lăsat răstignit.
Multe drumuri par bune, dar duc la moarte,
Citește Biblia, să ști harul cine-l împarte.
Și-a dat viața și apoi și-a luat-o înapoi,
Prin învierea Sa, a pus viață veșnică în noi.
Moartea are putere doar asupra trupului, sufletu-i liber,
Se întâlnește cu eternitatea, se leagă de cer.
Multe drumuri par bune, dar duc la moarte,
Citește Biblia, să știi harul cine-l împarte.
Dan Viorica
“Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4.9)
Dumnezeu a pregătit o odihnă ca aceea de Sabat în care noi putem să intrăm. Aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună, n-au intrat în odihnă din pricina necredinţei lor; de aceea odihna rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. David a cântat-o; dar a cântat-o numai în parte, pentru că Israel respinsese odihna lui Dumnezeu. Iosua n-a putut să i-o dea, şi nici Canaanul nu i-a dat-o. Ea rămâne pentru credincioşi.
Vino, deci, suflete drag sileşte-te să intri în această odihnă. Lasă lucrarea chinuitoare a păcatului şi străduinţele tale personale. Încetează de a-ţi mai pune încrederea chiar în lucrări despre care s-ar putea spune: “Ele sunt foarte bune”. Am ajuns noi la această încredinţare? Să ne odihnim de lucrările noastre, după cum Dumnezeu S-a odihnit de lucrările Sale. Să ne găsim uşurarea poverii noastre în lucrarea săvârşită de Cristos. Totul a fost bine îndeplinit în El: Dreptatea lui Dumnezeu nu poate să ceară nimic mai mult. O pace adâncă este partea noastră în Domnul Isus.
Cât despre lucrurile de care mai trebuie să ne îngrijim, adică lucrarea harului în inimile noastre şi lucrarea lui Dumnezeu în inimile alor noştri, să lăsăm povara asupra Domnului şi să ne găsim odihna în El. Când Mântuitorul ne dă un jug ca să-l purtăm, El este gata să-l sprijinească astfel ca noi să ne putem odihni în El. Numai prin credinţă intrăm în această odihnă a lui Dumnezeu şi renunţăm s-o găsim în plăcerile noastre personale sau în lenevia noastră. Isus însuşi este odihna desăvârşită, în care El ne umple inima.
Charles Spurgeon