Chemare

Răsună clopotul ţăriilor în dungă.
E zi de bocet şi de plâns amar,
Stau munţii muţi şi cerul stă să plângă
Christos, divinul, moare pe Calvar.
Mulţimea stă-mpietrită la o parte,
Pământul se cutremură uimit,
Dintre tâlhari, Isus şi-nalţă glasul
Strigând spre boltă: „Iată! S-a sfârşit!”
E-o proclamare-n glasul care strigă.
E-o anunţare-a unei biruinţi,
E glasul Celui care stă să-nvingă,
Făuritor de cale pentru sfinţi.
Sfârşitu-s-a de-acum domnia morţii
Sfârşită-i tirania lui Satan
În lemnul Crucii e canatul porţii
Prin care El ne cheamă-n alt liman.
În zi de jale, ceas de biruinţă!
Călcând pe moarte, El împarte har.
Tu azi primeşte, frate de credinţă
Şi-ntrând prin Cruce, sari peste hotar!
Daniel Branzei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s