Nu uita sa recunosti

Dumitru Budac

Ce faci?

Ce faci când soarele dispare
Şi când furtuna duce ploi?
Ce faci când sufletul îţi plânge
Şi pe obraz lacrima curge,
Ca un şuvoi?

Ce faci când stări de-ngrijorare
Te pun adesea la pământ?,
Ce faci când treci prin suferinţă
Şi-ncercarea-a ta credinţă,
Pentru-a fi sfânt?

Ce faci când vântul suflă rece
Şi valul cheamă un alt val?,
Ce faci când eşti în strâmtorare
Şi nu mai poţi vâsli pe mare,
S-ajungi la mal?

Ce faci când prietenii te-nşeală
Şi când iertare nu găseşti?
Ce faci când alţii dau cu pietre
Şi nu au nici măcar regrete,
Când îi priveşti?

Ce faci atunci când despărţirea
Îţi umple inima de jar?
Ce faci când simţi că n-ai putere
Şi eşti atins de-o grea durere,
Fără hotar?

Ce faci când bruma se aşterne
Pe sufletul ce-i călător?
Ce faci când firele de iarbă
Se uscă iute şi degrabă,
Pentru cuptor?

Ce faci când lupta e prea mare
Şi când duşmanul te-a cuprins?
Ce faci când pierzi tot ce se vede,
Şi nimenea nu te mai crede,
Când eşti învins?

Să multumeşti în orice vreme
Lui Dumnezeu cel Veşnic Sfânt,
El este scutul şi tăria,
Doar El aduce bucuria,
Pe-acest pământ.

Nu fă mai mult decât poţi face
Şi nu lăsa ce poţi să faci,
Că viaţa este trecătoare,
Se ofileşte ca o floare,
Mai poţi să taci?

Teofil Catana

Siguranţă deplină

“Despre Beniamin a zis: “El este prea iubitul Domnului. El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, şi se va odihni între umerii Lui”.” (Deuteronom 33.12)

Nimic nu dă o siguranţă mai mare decât a rămâne cât mai aproape de Dumnezeu. Domnul nu poate să dea prea iubiţilor Săi un loc mai sigur decât acesta. Îngăduie-mi, Mântuitorul meu, să rămân necurmat la umbra Ta, la coasta Ta străpunsă. Aş vrea sa mă apropii totdeauna mai mult de Tine şi, când voi fi în totul cu Tine, să rămân aşa totdeauna. Cât de bine ştie El să-i acopere pe aceia pe care i-a ales. Nu un acoperiş ridicat, nici o întăritură împotriva focului, nici aripa unui înger, ci însuşi Dumnezeu este acela care ne adăposteşte. Atunci nimic nu poate să ne atingă. Dumnezeu ne apără în fiecare zi şi pentru tot timpul cât dăinuieşte El. Doamne, vreau să rămân necurmat sub acoperişul dragostei Tale, sub steagul atotputerniciei Tale.

A treia făgăduinţă se referă la faptul că Domnul va înfiinţa templul Său pe munţii lui Beniamin, unde El Se va ocupa de ai Săi, gata să ia pe umerii Săi poverile lor, sau mai bine zis că vom fi purtaţi pe umerii lui Dumnezeu. În toate felurile vedem că Domnul este sprijinul şi puterea poporului Său.

Doamne, fa-mă să folosesc neîncetat ajutorul Tău, şi puterea braţului Tău îmi va fi de ajuns.

Charles Spurgeon