Mi-e dor

Mi-e dor de rasarit, mi-e dor de-apus
Si de splendoarea zarilor senine,
Mi-e dor de harul Tau trimis de sus
Si, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor de soarele stralucitor
Si de-a Ta dragoste ce lumea mea o tine
Mi-e dor de harul din al Tau izvor
Si, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor acum de pace si de flori
Si mi-este dor de linistea din mine
Mi-e dor de ziua binecuvantata-n zori
Si, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor sa cred ca sunt copilul Tau
Si mi-este dor sa stiu ca mana Ta ma tine
Mi-e dor sa plang la bine si la rau
Si, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor de clipele cand iti vorbesc
Si de raspunsul care stiu ca vine
Mi-e dor de cer, mi-e dor sa iti soptesc
Ca, Doamne, mi-e atat de dor de Tine!

Mi-e dor sa-Ti multumesc pentru iertare
Si pentru dorul ce l-ai pus in mine
Si simt mereu prin dragostea Ta mare
Ca si Tu vrei sa-mi fie dor de Tine!

Mi-e dor sa simt mereu a Ta prezenta
De-aceea vreau genunchii mei sa-nchine
Vreau sa marturisesc cu-ntreaga mea fiinta
Ca-i minunat sa-mi fie dor de Tine!

M-astepti cu indelunga Ta rabdare
Ne mai desparte doar o rugaciune
Iti multumesc de binecuvantari
Iti multumesc ca si Tie ti-e dor de mine!

Nicoleta Mascas

Pecetea aprobării dumnezeieşti

“Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1.12)

Da, chiar în timp ce rabdă ispita, credinciosul este fericit. Aceasta n-o poate pricepe decât numai ochiul care a fost uns cu alifia dumnezeiască. Dar ispita el trebuie s-o rabde şi niciodată să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, nici să dea îndărăt, nici să se lase corupt. Este fericit acela care trece prin focul încercării, fără să fie distrus cum se întâmplă cu cei falşi.

Când încercarea s-a sfârşit, i se aplică pecetea aprobării dumnezeieşti: “Cununa vieţii”. Este ca şi când Domnul ar zice: “Lăsaţi-l să trăiască; el a cântărit greu în cântar şi n-a fost găsit uşor”. Viaţa este răsplata sa; nu numai viaţa obişnuită, ci o viaţă sfântă, biruitoare, fericită, împlinind planul dumnezeiesc cu privire la el. Dacă viaţa de aici este o bucurie sufletească, cu cât mai mult este încununat acela care a trecut biruitor prin încercarea arzătoare a credinţei şi dragostei.

Domnul a făgăduit cununa vieţii acelora care-L iubesc. Numai aceia vor rămâne statornici în clipa încercării; ceilalţi vor cădea, vor cârti sau se vor întoarce în lume. Suflete al meu, iubeşti tu pe Domnul? ÎI iubeşti într-adevăr, adânc şi mai presus de orice? Dacă da, atunci iubirea ta va fi încercată; dar valurile nu te vor distruge şi râurile nu te vor îneca. Doamne, fă ca dragostea Ta să o hrănească pe a mea până la sfârşit.

Charles Spurgeon