Apune soarele departe-n zare

Apune soarele departe-n zare
Si lumea se indreapta spre apus
Mai e puțin..,sunt gata de plecare
Spre Țara Soarelui fără apus!

Coboara-n zare umbrele-nserarii
Mai mult si tot mai mult peste pamant
Gandindu-ma la cer ma prind fiorii
Stiind c-aproape,atat de-aproape sunt..

Mi-e asa de dor sa vina clipa sfanta
Ce-atat de mult,cu drag am asteptat
In urma va ramane noapte-adanca
Si tot ce jos in lume-am indurat.

Astept sa vad cum se desface zarea
Cum umbrele se vor preface-n zori
Si trambita pe nori sunând plecarea
Miresei preaiubite spre alte zari.

Din zarea frumusetilor eterne
Eu stiu ca Domnul meu va reveni
Cand noaptea pe pamant se va asterne
In ceruri zorii mei se vor ivi!

Emanuel Hasan

Rugaciune

De n-ai fi fost de partea mea iubitul meu Isus,
De nu m-ai fi ținut la piept  știu c-aș fi fost răpus…
De-atâtea ori a vrut cel rau sa-nghita fiinta mea
Și tot inca de-atâtea ori m-ai luat în mâna Ta!
Chiar când simțeam ca-s parasit si voi cadea zdrobit
O mână care n-o vedeam de rele m-a păzit.
Și mi-ai vorbit apoi din cer: fiu drag, nu te-am lăsat
Nu am ingaduit mai mult și-n brațe te-am luat
Un plan mârșav al celui rau te-ar pune la pamânt
De n-ai lucra cum eu am spus prin sfântul Meu Cuvânt!
Așa e Domnul meu iubit, tu totul știi și vezi
Tu zi și noapte, ne-ncetat, asupra mea veghezi
Asupra mea și-a celor dragi îngeri de gardă ai pus
Și o protectie a Sângelui ce pe Golgot-a curs!
Acum mai mult ca niciodat mi-arăți cât mă iubești
Mi-arăți și planul celui rau, vad cum ma ocrotesti
Din mâna Ta privesc in jos si vad prapastia
Și realizez ce mult depind acum de mila Ta.
O Domnul meu… de m-ai lăsa, te-as mai putea slăvi?
Nu, nicidecum, căci trupul meu fara suflare ar fi!
De aceea vin in fața Ta și-Ți cer Isus iubit
Ca înc-odată sa ma ierți de tot ce Ți-am greșit
Mă spală-n Sângele vărsat pe cruce la Calvar
Pe mine, pe cei dragi ai mei, fiii salvați prin Har
Și casa mea pune-o Isus la adăpostul Tău
Sub adăpostul Sângelui, departe de orice rău!
Și lasa îngerii din cer să-mi fie ca un scut
Ca și o gardă-nconjurând cetatea mea de lut
Să nu ma lași Isus iubit.., să nu mă lași nicicând
Ci ține-mă neîncetat în brațul Tău cel sfânt!
Cu toți cei dragi din casa mea as vrea sa fiu pazit
Stând sub pecetea Sângelui pe crucea grea jertfit!
Să nu mă lași vreodat’ Isus sa mă indepartez
Sa ies de sub pecetea Ta, sa nu Te mai urmez
Căci bine stiu ca de-as pleca, sigur aș fi pierdut
Și aș rămâne pentru veci jos printre stânci cazut…
De aceea legamântul meu cu Tine-l rennoiesc
Vreau să trăiesc ca fiu al Tau, ce spui Tu să-mplinesc
Și până vine marea zi când sus mă vei lua
Mă ține cu cei dragi ai mei Isuse-n Mâna Ta!

Emanuel Hasan

Greieraşul şi furnica

O furnică mică,mică
Şi de mică ce era
Mai că nici nu se zărea,
Dar din răsputeri trăgea
De-o povară foarte grea.

Dar un greieraş poznaş,
Fredonând cu veselie,
Cunoscuta-i simfonie,
O luă în băşcălie
Şi îi spuse cam aşa:

–Uite grâne câte vrei
Şi oriunde vei umbla
Tot pe grâne vei călca,
Dar tu doar trudeşti din greu
Ca să tot aduni mereu.
Viaţa-i scurtă sora mea
Şi tu ţi-o faci şi mai grea
Doar muncind din răsputeri
Tot cărând numai poveri.

Hai distrează-te mai bine,
Vino ca să cânţi cu mine,
Iar la iarnă mai apoi
S-o-ngriji Domnul de noi!

Iar furnica mititică
Îndreptându-se un pic
I-a răspuns cu-nţelepciune,
Cunoscutului amic:

–Grâne sunt e-adevărat,
Fie Domnul lăudat,
Deci e timp de adunat
Şi de pus totu-n hambare
Pentru iarnă frăţioare,
Pe când tu din zori în seară
Te plimbi ca un pierdevară!
Însă iarna prin troiene
Cine umblă la cerşit
La cei ce-au agonisit?
Tocmai cel nechibzuit!

Mă voi odihni la iarnă,
Dar acum nu-i timp de stat
Şi e chiar mare păcat
Ca să stăm să lenevim
Când e timpul să muncim!

…Greierul plecă de-acolo
Foarte foarte întristat,
Căci ştia că-i leneş mare,
Harnic numai la …cântat!

Cornel Jigau

Şi casa mea …

“Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Faptele Apostolilor 16.31)

Aceste cuvinte adresate unui om care îşi aştepta sfârşitul, sunt de asemenea vestea bună şi pentru mine. Dacă aş fi aproape de moarte, n-aş dori nimic altceva, şi aceasta este tot ce-mi trebuie, cât voi trăi. Întorcându-mi privirile de la mine însumi, de la păcatele mele şi de la toate ideile şi meritele mele personale, eu mă încred în Domnul Isus pe care Dumnezeu mi L-a dat. Eu cred în El, mă odihnesc în El şi-L primesc ca pe Mântuitorul meu desăvârşit. Doamne, sunt mântuit, şi sunt pentru toată veşnicia, căci cred în Isus. Binecuvântat să fie Numele Tău. Fă-mă să dovedesc zilnic prin viaţa mea că sunt mântuit de egoismul meu, de tot ce este lumesc şi de orice arătare a răului.

Dar nu vreau să mă mulţumesc cu jumătate de făgăduinţă, când Tu îmi dai una întreagă şi-mi vorbeşti şi de familia mea. Mântuieşte-i pe toţi, te rog fierbinte. Îngăduie de asemeni acest har servitorilor şi servitoarelor mele şi tuturor celor care sunt sub acoperişul meu sau care lucrează ceva pentru mine. Tu mi-ai dat această făgăduinţă mie personal şi eu cred în Domnul Isus; şi te rog împlineşte-mi această rugăciune pe care ţi-o aduc, după cuvântul Tău.

În rugăciunile mele zilnice îi voi aduce pe nume înaintea Ta pe toţi fraţii mei, pe surorile mele, pe părinţi, pe copii, prieteni şi servitori, şi nu-ţi voi da pace până ce nu vei împlini aceste cuvinte; “tu şi casa ta”.

Charles Spurgeon