Te-ntâmpin toamnă…

Te-ntâmpin, toamnă, cu brațele deschise
Mi-aduci și-acum ce inima-mi dorise.
Mi-aduci încurajări, dorințe de mai bine
Și dorul de-a mai merge prin lunci și pe coline.
Te văd sosind cu-aspectu-ți de regină
Și sufletu-mi mișcat se-apleacă și se-nchină
În fața Celui ce-așează anotimpuri
Să mai culegem roade din pomi și de pe câmpuri.
La timpul potrivit ți-a hărăzit sosirea
El, care ți-a făcut nostalgică privirea
Din fructe coapte îmi pregătești dulceață
Să pot să port îmbujorări pe față.
Că îmi ești dragă motive sunt o mie
Mă-nveți să fiu mai bun, să fac economie.
Decoruri c-ale tale nu sunt la expoziții
La frumusețe nu dai ciudate definiții
E clar că ești făcută să prevestești că-n viață
Mult nu vom sta în strai de dimineață
Mă copleșești cu daruri ce-n iarnă n-or mai fi
Mă delectezi cu-arome, cu foșnetul din vii
Iar faptul că îmi dai din larga-ți bogăție
Mă-ndeamnă să te cânt, aici, în drumeție.

George Cornici

El împarte totul cu noi

“Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu.” (Ioan 17.22)

Iată ce mare este dărnicia Domnului nostru, căci El ne dă chiar bunurile Sale. Numai o parte din averile Sale i-ar îmbogăţi peste măsură de mult, pe toţi îngerii pe care i-a creat El, şi iată că Domnul Isus vine să ne dea nouă tot ce posedă El. Ar fi un har nespus de mare dacă ne-ar îngădui să luăm de sub masa harului Său, o singură fărămitură din bunătatea Sa; dar El pregăteşte toate din belşug şi ne pofteşte să ne aşezăm la ospăţul Lui. El vrea să o vadă pe Mireasa Lui tot aşa de bogată ca şi El şi nu vrea să aibă nici o slavă şi nici un har fără să le împartă cu ea. El nu poate fi mulţumit decât dacă noi suntem moştenitori împreună cu Ei astfel ca să avem parte de aceleaşi bunuri ca El. Toate lucrurile pregătite pentru El trebuie să fie împărtăşite şi de răscumpăraţii Lui. În casa Sa El nu este un membru care să-şi încuie uşa şi să-i ţină pe ai Săi la distanţă, ci le dă toată libertatea celor din casa Lui, ca tot ce este al Lui să fie şi al lor. Lui îi place să-i vadă folosindu-se slobozi de comorile harului Său, însuşindu-şi tot ce pot să ia. Plinătatea fără margini a bogăţiei Sale este la fel de gratuită şi de aproape de credincios, ca şi aerul care-l respiră. Care dragoste este mai minunată ca a Sa? Ce să cerem mai mult, când avem asemenea dovadă a bunătăţii Sale, în prietenia pe care ne-o arată şi în dărnicia de care se foloseşte faţa de noi! Sufletul meu, binecuvântează pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Sale.

Charles Spurgeon