Printre ramuri de maslini

Printre ramuri de maslini,
Inca Duhul Sfant mai striga:
-Unde sunteti voi cei plini
Ce traiti printre straini?

-Unde sunteti  fii si fiice,
Unde sunt  ale Mele spice,
Unde-i snopul vesniciei
Ce a fost scos din negrul gliei?

Unde e poporul care,
A strigat dupa indurare?
Unde sunteti voi, popor,
Ce v-am scos din greu cuptor?

Unde sunteti voi, parinti,
Voi alesi, iubiti si sfinti?
Unde esti parga puterii,
Scoasa din valea durerii?

Unde esti popor blajin
Caci vreu sa te scap din chin?
Unde esti popor  iubit,
Cu pacatul acoperit?

Unde esti tu, a Mea sare,
Lasata ca vindecare
Printre gloate si popoare?
Unde esti tu, lampa aprinsa,
De ce stai asa de stinsa?

Unde esti neam cumparat
Cu sange ce S-a varsat
Sus pe Golgota,   – ocari
Ti-e pretul rascumpararii’

Unde esti, arata-Mi fata
Caci se apropie dimineata;
Noaptea grea de pe popoare
Te-a facut ea, altfel oare?

Unde esti, da, unde esti?
Cat mai vrei sa pribegesti?
Unde esti tu ce esti drept,
Dar tu, cel ce esti intelept?

Unde esti tu, cel smerit
Dar tu, cu duhul mahnit?
Unde esti tu, cea smerita
Dar tu, cu inima zdrobita?

Unde sunteti voi, izvoare,
Ce curgeati printre popoare?
Unde sunteti voi  vitejii
Voi strajerii Mei cei treji?

Unde esti tu, pilda vie
Din a Mea Împaratie?
Unde esti tu, care rabzi
Ca in pofte sa nu cazi?

Unde esti tu, care induri
Scuipaturi si injuraturi?
Unde esti tu – ce iubeste
Pe cel ce te prigoneste?

Unde esti tu, ce hranesti,
Si pe un orfan il cresti?
Unde esti tu care sameni
Graul vietii printre oameni?

Unde esti  tu, ce trudesti
Si niciodata nu cartesti?
Unde esti tu, cu rabdare
Ce legi rana care doare?

Unde esti tu, bunatate,
Ce faceai atatea fapte?
Unde esti tu cu iubire
Ce zidesti sfanta cladire?

Unde esti tu, care bucuri
Pe cei care sunt in lanturi?
Unde esti tu cea aleasa?
Mai ai  haina de mireasa?

Astazi Duhul Sfant ne anunta:
Pregatiti-va de nunta!
Dar noi, inca intre straini,
Pribegim, da pribegim…

Mihail Ciprian Muresan

Până unde ajunge harul atotputernic

“Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: “Nu sunteţi poporul Meu”, li se va zice: “Copiii Dumnezeului celui viu!”Osea 1.10″

(Numai harul lui Dumnezeu poate să facă din nişte străini, fii; şi Domnul îşi descoperă aici planul Său, de a lucra astfel cu sufletele răzvrătite, ca să le facă să cunoască mărimea Sa. Prea iubiţi cititori, aceasta a făcut-o Domnul şi cu mine: şi El este acelaşi şi pentru voi. De aceea să ne împreunăm mâinile şi inimile pentru a lăuda măreţul Său Nume.)

Unii dintre noi eram aşa de departe de Dumnezeu, încât ni s-ar fi potrivit foarte bine Cuvântul Său care spune: “Voi nu sunteţi poporul Meu”. În adunare, ca şi acasă, când citeam Biblia, glasul Duhului Sfânt vorbea cugetului nostru: “Voi nu sunteţi poporul Meu”! aducând astfel asupra noastră o osândă tristă dar dreaptă. Dar acum, în aceleaşi locuri, acelaşi Duh şi aceeaşi Biblie ne spune: “Voi sunteţi copiii Dumnezeului celui viu”. Cum am putea să-I mulţumim îndeajuns? Nu-i aşa că este minunat? Aceasta ne dă nădejde şi pentru alţii, căci cine rămâne neatins de acest har atotputernic? Şi cum am putea să deznădăjduim pentru cineva când Domnul a lucrat în noi înşine o schimbare aşa de minunată?

Acela care a împlinit în noi această mare făgăduinţă, le va împlini şi pe celelalte. Înainte deci, cu încredere şi dragoste fierbinte pentru El.

Charles Spurgeon