Prin ceața vremii eu zăresc
Cetatea cea de diamante
Cu multă ardoare o doresc
Dar drumu-i lung şi-n jur e noapte.

Şi dând tot file din scriptură
Am văzut care-i secretul
Căci Isus prin grele chinuri
Ne este nouă astăzi farul.

Şi-apoi pe drum eu am pornit
Călăuzită de lumină
Căci altfel nu aş fi putut
Prin negură şi noapte plină.

Drumu-i lung şi-anevoios
Piedici multe sunt pe cale
Dar întâi a mers Hristos
Lăsându-ne a sale urme.

Mulți creştini au mers înainte
Urmându-l pe Isus Hristos
Şi călcând pe-a sale urme
Sunt în cerul glorios.

Hai să mergem azi cu toții
Înspre cetatea aceea sfântă
Să nu rămânem pradă morții
Să pierdem via credință.

Căci lupta e grea şi mare
Satan e foarte furios
Se luptă cu orişicine
Ca să-l atragă înapoi jos.

Vrea credința să ți-o piardă
Arătându-ți gloria lumii
Vrea în laț ca să te prindă
Şi să fii robul minciunii.

Nu privi nicicum la dânsul
Chiar trupul de ți-ar lovi
Priveşte mereu spre Domnul
Şi prin El vei birui.

Să nu pierzi a ta credință
Vino la filele scripturii
Şi mâncând din hrana sfântă
Să laşi jos moara minciunii.

Lasă jos ce-ar mai putea
Să te lege-n astă lume
Lasă pofta-firea rea
Vino azi la mântuire.

Şi să ai mereu nădejde
Căci tot ce-a spus va împlini
Şi la sfârşitul căii tale
Te va duce-n veşnicii.

Plin de dragoste, iubire
Fii şi tu ca Domnul tău
Şi-n cereasca împărăție
Te vei bucura mereu.

În cetatea aceea sfântă
Se ajunge doar prin luptă
Fii viteaz şi fără frică
Şi vei purta pe cap cunună.

Şi din vânturile aspre
când vom ajunge-n fericire
Vom uita atunci de toate
În a Lui împărăție.

Margareta Boghean

Dumnezeiască, veşnică, neschimbătoare

“Dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” (1 Petru 1.25)

Toate învăţăturile oamenilor şi ei înşişi vor trece ca iarba; dar noi suntem siguri cu privire la Cuvântul Domnului că va fi altfel, căci El rămâne veşnic.

Avem aici o evanghelie dumnezeiască; căci care cuvânt poate să dureze veşnic, decât acela care este rostit de Dumnezeul cel veşnic?

Evanghelia este vie totdeauna; tot atât de plină de viaţă acum, ca şi atunci când a ieşit din gura lui Dumnezeu; şi tot atât de puternică să convingă, să întoarcă la Dumnezeu, să refacă, să mângâie, să sprijinească, să sfinţească, aşa cum era pe vremea minunilor.

Această Evanghelie este neschimbătoare: nu este azi iarbă verde şi mâine fân uscat; ci adevărul nestricăcios al Dumnezeului care nu se schimbă. Părerile oamenilor se schimbă, dar adevărul rostit de Dumnezeu, nu se schimbă, ca şi Acela care l-a rostit.

Această Evanghelie – veste bună – pe care ne-o aduce Cuvântul lui Dumnezeu este o pricină de bucurie, o temelie tare pe care noi putem să ne sprijinim cu toată încrederea. Cuvântul “veşnic” cuprinde viaţa, moartea, judecata şi veşnicia. Slavă lui Dumnezeu prin Isus Cristos pentru această mângâiere veşnică. Să ne hrănim cu acest Cuvânt astăzi şi în toate zilele vieţii noastre.

Charles Spurgeon