In bratul Domnului

E bucurie mare-n inimă
Să-L ştii pe Isus,cu tine.
Că te găseşti printre cei vii
Acolo-n cer în veşnicie.

În braţul Domnului să stai
În Dragostea-I  Divină.
Lumina Lui,mereu s-o ai
Căldura Tatălui,cea Sfântă!

Aici e timpul pe sfârşite
Pământul…se va duce.
Contează cât tu L-ai iubit
Pe-Acel,ce-a stat pe Cruce

E bucurie-n ceruri sus
Călcând pe calea-I Sfântă.
Şi-n dragoste tot ce ai strâns
Drept jertfă sus pe Stâncă!

De vrei în ceruri să ajungi
La masă cu Mesia.
Comori acolo tu să strângi
Unde se află „Ţara Veşnicia”.

E bucurie mare-n cer
De ne-ntâlnim cu Domnul.
Acolo lacrimile toate pier
Că-s culese chiar de Fiul!

Doina Ketterer

Înviorare deplină

“Sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu vor mai tânji.” (Ieremia 31.12)

Oh, dacă sufletul nostru ar primi această îngrijire dumnezeiască, n-ar mai fi uscăciune şi el ar fi ca o grădină a Domnului! La adăpost de stricăciune, înconjurat de har, întreţinut prin învăţătură, cercetat de dragoste, curăţit prin disciplină şi păstrat prin puterea dumnezeiască, acest suflet este astfel pregătit să aducă roade pentru Domnul.

Dar o grădină poate să se usuce din lipsă de apă şi plantele sale să dea îndărăt până aproape să piară. Sufletul meu, cât de repede ţi s-ar întâmpla astfel, dacă Domnul te-ar părăsi! În Răsărit, o grădină fără apă încetează să mai fie grădină, căci nimic n-ar ajunge la coacere, n-ar putea să crească şi să trăiască acolo. Dacă însă grădina este permanent udată ea devine o desfătare pentru cei ce o admiră. Oh, de ar uda Duhul Sfânt sufletele noastre în aşa fel ca fiecare parte a grădinii noastre interioare, fiecare pom sau legumă să primească la timp apa necesară, atunci şi viaţa noastră ar fi ca o grădină roditoare. În toată grădina, veţi putea să cunoaşteţi, după strălucirea verdeţei, pe unde trece apa care o udă, iar în Biserică veţi recunoaşte de asemeni foarte repede unde lucrează Duhul Sfânt.

Doamne, udă-mă şi astăzi, ca să aduc multă roadă spre slava Ta, pentru dragostea Domnului Isus! Amin!

Charles Spurgeon