C. Poonen – Retrage-te în umbră

Nimeni nu este indispensabil în Biserica lui Cristos. Lucrarea lui Dumnezeu poate continua cu ușurință fără noi. Ba chiar, poate continua mult mai bine fără ajutorul acelor oameni îngâmfați care se consideră indispensabili! Trebuie să recunoaștem acest lucru mereu. Odată am citit despre o rețetă pentru a smeri sufletul oricui care se consideră ,,indispensabil”! Se sugera ca acesta să umple o găleată cu apă și să pună mâna în ea până la încheietură – și apoi să o scoată afară. Gaura care rămâne în apă va fi o măsură a cât de mult i se va simți lipsa atunci când nu mai este!! Darurile noastre sunt utile pentru Biserică; dar nimeni nu este indispensabil.

Trebuie să fim dispuși să ne retragem în anonimat oricând ne cheamă Dumnezeu să facem asta. Dar lucrătorul creștin centrat pe sine nu va accepta acest lucru niciodată. El va vrea să-și păstreze poziția pentru atâta…

Vezi articolul original 565 de cuvinte mai mult

In starea actuala…

În starea actuală când, mulți, din interes
Rostesc cuvinte goale să facă teorie
Să stăm lângă Stăpânul pe care L-am ales
Căci numai El ne poate ghida spre veșnicie.

Nori ce vestesc finalul, la orizont, planează
Și totuși mulți se-ncurcă în fapte fără har
E clar că de la țintă, fățiș, ei deviază
Și merg spre-acele spații care produc coșmar.

Iubirea se răcește c-așa Scriptura zice
Și cunoștința scade la un nivel jenant
Iar emisarii morții lăsați sunt să ridice
Filozofii ce nasc tendințe spre neant.

În starea actuală când lumea-și desfășoara
Programul ce anunță ”triumful” ei total
Să n-acceptăm nimic din tot ce e afară
Ci să veghem pe calea spre Plaiul ideal…

Să nu lăsăm himera să intre în gândire
Ci doar mesajul sfânt să aibă loc în noi
C-așa putem salva pe mulți din rătăcire
Să aibă perspectiva vieții de apoi.

Să folosim altarul mai mult ca înainte
Și crucea s-o purtăm cu gândul la cununi
Să n-acceptăm chemarea nocivelor incinte
Și nici chemarea celor ce-ar vrea diviziuni.

În starea actuală când, mulți, din interes
Rostesc cuvinte goale să facă teorie
Să stăm lângă Stăpânul pe care L-am ales
Căci numai El ne poate ghida spre veșnicie.

George Cornici

Hrană şi odihnă

“Eu însumi îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 34.15)

Sub cârmuirea Păstorului ceresc sfinţii sunt hrăniţi din belşug. Nu li se dă un pumn sărăcăcios de gânduri omeneşti, goale şi găunoase, ci Domnul îi hrăneşte cu adevărul tare şi miezos al descoperirilor Lui. Scriptura este pentru suflet o adevărată hrană, pe care Duhul Sfânt o duce până la inimă. Domnul Isus însuşi este adevărata hrană dătătoare de viaţă a celor credincioşi. Marele nostru Păstor ne făgăduieşte aici că El însuşi ne va da această hrană sfântă. Şi dacă duminica păstorul nostru pământean vine în faţa noastră cu mâinile goale, nu tot aşa vine Domnul.

Duhul celui ce este plin de adevărul sfânt stă liniştit. Cei pe care îi hrăneşte Domnul, sunt în pace. Nici un câine nu-i îngrijorează, nici un lup nu-i sfâşie, nici o pornire rea nu-i tulbură. Ei se odihnesc, întăriţi prin hrana pe care o primesc, învăţăturile harului îi sprijinesc şi îi mângâie. Ele sunt pentru noi îmbărbătare şi odihnă. Să ne aşteptăm să le găsim la Domnul Isus.

Fie ca şi astăzi El să ne îngăduie să ne hrănim în păşunile Cuvântului Său şi să ne odihnim în ele. Nici o nebunie şi nici o tulburare să nu avem astăzi, ci să fie pentru noi un timp de gândire şi de pace.

Charles Spurgeon