Nu-i prea mult…

Nu-i prea mult să mergi la luptă
În armata lui Isus
Chiar de spinii te încurcă
Şi-a ta faţă este suptă
Şi-acei care te-ajută
Sunt puţini – mergi cu Isus!

Nu-i prea mult să dai din toate
Chiar de-ar fi s-ajungi lipsit
Cel ce-a zis că totul poate
Va griji şi zi şi noapte
Şi-ţi va da destul căci… poate
Să-nmulţească însutit !

Nu-i prea mult ca adevărul
Să-l vesteşti în orice loc
Cel ce a urcat Calvarul
Şi-a băut întreg paharul
Va-nmulţi în tine harul
Să rămâi victorios !

Nu-i prea mult să plângi când alţii…
Sfântul nume-l ocărăsc
Să nu uiţi că El ţi-e tată
C-a purtat vina ta toată
Chiar dacă acei din gloată
L-au hulit fără temei…

Nu-i prea mult să laşi în urmă
Un Cuvânt de întărire
Pentru acei trudiţi, din turmă
Cari muncesc, nu stau în umbră
Şi…sperând la o cunună
Ei aşteaptă pe-al lor Mire !

Deci, jertfind, tot pentru Domnul
Răbdând şi luptând smerit
Colo-n slava glorioasă
Dincolo de zarea-albastră
Nu va fi prea mult odată
Să-ţi dea tot ce-a pregătit !

Cristian Boariu

Dumnezeu mai presus de filozofia omenească

“Căci este scris: “Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” (1 Corinteni 1.19)

Aceste cuvinte sunt o ameninţare pentru înţelepciunea acestei lumi şi o făgăduinţă pentru credinciosul simplu. Aceia care se socotesc savanţi, au căutat totdeauna să distrugă credinţa celor smeriţi, dar străduinţele lor vor fi totdeauna fără rezultat. Dovezile lor se clatină, teoriile lor se scufundă prin greutatea lor proprie şi uneltirile lor sunt descoperite înainte de a-şi atinge scopul. Bătrâna Evanghelie nu este nimicită şi nici nu poate fi atât timp cât Domnul trăieşte. Dacă ar fi putut fi distrusă, de mult ar fi dispărut de pe pământ.

Cât despre noi, nu putem să distrugem înţelepciunea celor înţelepţi şi nu trebuie să încercăm, căci această lucrare este în mâini cu mult mai bune decât ale noastre. Domnul însuşi a zis “voi prăpădi” şi El nu vorbeşte în zadar. El afirmă de două ori hotărârea Sa în acest verset zicând: “voi prăpădi”, “voi nimici”, şi să fim siguri că nu se va lăsa.

Cum ştie El să nimicească filozofia şi cugetarea modernă, când se apropie de ea! El reduce la zero ceea ce se înfăţişează ca foarte frumos şi nimiceşte cu totul lemnul, firul şi pleava. Este scris că aşa va fi cu ele şi aşa trebuie să fie. Doamne, grăbeşte această clipă!

Charles Spurgeon