Sa te asculte Domnul

Emanuel Hasan

Vine marea zi

Emanuel Hasan

Cum pot rasplati eu…

Emanuel Hasan

Tu esti iubirea

Emanuel Hasan

Asteptare…

Te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare si plangand,
Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand ;
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta,
Cu nesfarsita buntate mi-au spus numai atat: „asteapta”.

S-astept? Cat sa astept? De ce?… Stateam infrant si ratacit…
Oare e mana Ta prea scurta ? Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a cata oara te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune; spune-mi „mergi” sau spune-mi „stai”.

M-ai invatat sa vin la Tine sa cer, sa cred si voi primi,
Ai promis  ca esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi,
Dar ma simteam pierdut si singur, strigam… Tu raspundeai in soapta,
Cu dragoste si cu rabdare: „Copilul meu iubit, asteapta!”

Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept,
Priveam spre cer cu neputinta… sa mai astept? De ce s-astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi, plangeai…
Mi-ai spus: „doreai un semn, o voce… atat e tot ce iti doreai?

As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,
As fi putut s-aprind vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
Daca ti-as arata intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine…
Tu ai avea raspuns la toate… dar nu m-ai intalni pe Mine.

Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti,
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti,
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii,
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii… .

N-ai sti sa umbli prin credinta, nu M-ai vedea ca-s langa tine,
Inima ta zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine,
Nu ai cunoaste revasarea iubirii Mele pe deplin
Cand Duhul Sfânt iti umple viata cu pace si cu har divin.

Daca durerea ta ar tine numai o clipa…n-ai lupta,
Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin jertfa Mea,
S-ar implini visele tale…dar dorul Meu s-ar spulbera,
N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.

Deci fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la zilele senine
Stiind ca cel mai mare dar este sa ma-ntalnesti pe Mine.
Chiar daca nu gaseti raspuns si viata-ti pare prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun asteapta…

John White

Mânia spre slava lui Dumnezeu

“Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.” (Psalmul 76.10)

Cei răi se lasă duşi de mânie. A răbda această mânie este o parte din lucrarea noastră şi o dovadă că suntem despărţiţi de ei. Dacă am fi din lume, lumea ne-ar iubi. Dar mânia ei contra noastră, nu va face decât să scoată mai mult la iveală slava lui Dumnezeu. Când oamenii în furia lor L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, ei au împlinit fără să ştie planul lui Dumnezeu şi în mii de cazuri, planurile lui Dumnezeu se împlinesc prin îndârjirea celor răi. Ei se cred liberi; dar ca şi ocnaşii puşi în lanţuri, ei împlinesc fără să-şi dea seama, hotărârile Celui Atotputernic.

Planurile pe care şi le fac, îi duc la propria lor înfrângere şi mânia lor nu poate să ne facă nici un rău. Ei îşi fac rău lor însuşi şi uneltirile lor se întorc împotriva lor. Fumul care se ridica din rugurile martirilor îi făcea pe oameni să se dezguste şi mai mult de învăţătura papilor.

Domnul nostru ştie cum să pună botniţă şi să lege în lanţuri pe urşi şi cum să stăvilească furia vrăjmaşilor noştri. El face ca morarul care schimbă cursul apei şi nu lasă să treacă prin jgheabul morii decât apa necesară ca să mişte roata morii. Mai bine să cântăm decât să suspinăm. Chiar atunci când vântul suflă şi mugeşte, să nu ne temem de nimic, căci Domnul îl cârmuieşte cum vrea El.

Charles Spurgeon