In asteptare…

Tu ești iubirea din veșnicii
Tu-mi umpli viața cu bucurii
Tu prin iubire m-ai câștigat
Și-o haină albă în dar mi-ai dat.

În așteptare vreau să veghez
Curată haina vreau să-mi păstrez
Căci în curând știu că vei veni
Să mă răpești sus în veșnicii.

Tu ești iubirea ce-mi arde-n piept
Frumosul Mire ce mult ‘l-aștept
Eu sunt Mireasa ce aștept cu dor
Să vii Tu Mire să vii pe nori.

Ca o mireasă ce așteaptă-n prag
Iubitul mire cu atâta drag
Așa Te aștept eu iubit Isus
Vino și du-mă în ceruri sus.

Emanuel Hasan

Noapte a plânsului; zi plină de veselie

“Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa; seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30.5)

O clipă sub mânia Tatălui nostru ceresc ni se pare că sunt ani îndelungaţi şi totuşi nu este decât un moment. Când noi Îl întristăm pe Duhul Său, nu putem să ne aşteptăm ca El să Se bucure; dar El este un Dumnezeu iertător şi aruncă imediat greşelile noastre în marea uitării. Când noi cădem în leşin şi suntem gata să murim la vederea feţei Sale mânioase, îndurarea Lui ne dă viaţă.

Dar acest verset cuprinde şi o parte plină de bucurie. Noaptea noastră de plânsete este urmată imediat de o zi veselă. Clipa cât ţine pedeapsa arată lămurit cât de mare este mila lui Dumnezeu pentru cel credincios. Domnului nu-I place să folosească nuiaua pentru aleşii Lui. El dă una sau două lovituri şi totul se termină aici; apoi viaţa şi bucuria care vin după dureri şi lacrimi fac mult mai mult decât întristarea izbăvitoare, după voia lui Dumnezeu.

Mângâie-te suflete al meu şi cântă aleluia! Nu plânge toată noaptea, ci şterge-ţi lacrimile în aşteptarea dimineţii. Aceste lacrimi sunt o rouă care ne face atât de bine, ca razele soarelui de dimineaţă. Lacrimile curăţă ochii noştri ca să ne facă să vedem trecerea pe care o avem înaintea Lui. Atunci, tristeţea noastră este ca umbrele care se disting pe un tablou, ca să facă să iasă şi mai clar lucrurile în lumină. Aşadar, toate sunt bune.

Charles Spurgeon