Când spui mireasa,spui vesmant alb și curat
Spui și fecioară care pentru Mire s-a păstrat
Neântinată,ca un crin ce-i proaspăt înflorit
Simțind ca dragostea mult asteptata a sosit.
Când spui mireasa,spui puritate-n Legământ
Cu mirele curat,care-o iubește atât de mult
E ca și o comoară sigilată pentr-un prinț
Chemat de dragoste si de-ale inimii dorinți.
*
Privești în jurul tău uimit,nu poți să crezi
Tot ceea ce in lumea de astăzi poți să vezi
Mirese multe îmbrăcate-n alb veșmânt
Insa o viață intinata pe dedesupt purtând
Și multe urme au venit și au trecut
Ele s-au întinat cu nonșalanță tot mai mult
Și cu aceeași nonșalanță și zâmbind
Ele îmbracă un veșmânt nemeritat,chiar fără jind
Nu știi ce să mai faci,să râzi,să plângi?
Mai vezi că le aclamă atât mai mulți
Galeș zâmbesc și-aproape cred c-acel veșmânt
Le fac mirese pentru o zi,dar doar în gând.
Căci rochia de mireasă-i ca și un veșmânt curat
Ce-i imbrăcat pe-un trup plin de noroi pătat
Și astfel și veșmântul cel curat se va păta
Rușinea,murdăria îi va fi pecetea sa.
E-o pângărire a veșmântului din Dumnezeu
E-o pângărire a tot ce-i curat și sfânt,Cuvântul Său
Simbolul sfânt călcat e in picioare,în noroi
De asa zise mirese,umblate peste munți și peste văi.
Altarul sfânt,Dumnezeiesc,e pângărit
Simbolul purității este murdărit,batjocorit..
Pare că lumea s-a întors cu susu-n jos
Că are preț nu ce e sfânt,ci doar ce e păgân,hidos…
Te doare inima sa vezi ce s-a ajuns
Cu câte patimi și păcate lumea s-a străpuns
Însă mai am o bucurie:că-n al Domnului popor
Mai sunt și azi mirese care se pastreaza pentru mirii lor
Când spui Mireasă,spui veșmânt alb și curat
Care-n Casa Domnului pentru un mire scump s-a păstrat.
Emanuel Hasan