Pace,iubire si iertare…

Iubire nu-i de nu-i iertare, îngăduința-i dragoste și dragostea e pace și iertare,
Vorbim de pace şi pace nu-i, vorbim și azi despre iubire şi nici iubire astăzi nu-i,
Unde s-au dus şi-acuma unde sunt? :au fost odată între noi şi am gustat din ele,
Ce bune mai erau, trăiam atunci în pace și-n iubire dar au plecat și duse-s dintre noi.
În a dimineți zori eu vin să stăm de vorbă, la Tine astăzi vin, iubirea vieți mele,
Știu că Tu ai să-mi răspunzi cum mi-ai răspuns la toate, te întreb de ele și de noi,
De cei din Casa Ta te-ntreb eu astăzi, de cei ce am gustat odat’ din Tine și din ele,
Unde-i iubirea și iertarea Doamne, unde-i dragostea și pacea ce-ai pus-o între noi?

Iubim și azi pe cei ce ne iubesc, iertăm pe cei ce ne-au iertat și încă ne mai iartă,
Dacă asta e iubire, dacă asta e-mpăcare, dacă asta e iertare, nu e har și nu-i cuvânt,
Știu, Tu nu ne-ai învățat și n-ai făcut așa, de-aceea astăzi bâjbâim, n-avem viață.
Azi, avem şi dăm răspuns la toate, ne explicăm şi ne scuzăm adesea prin cuvânt,
Vrem pace, iertare şi iubire s-avem în Casa Ta și-n casa noastră și-aicea pe pământ.
Vorbim din amintiri de ele, ne amintim atâta de frumos, se pare azi că le-am pierdut,
Nu, nu am vegheat, nu am vegheat îndeajuns atunci când trebuia și le-am pierdut,
Nu ne-am smerit şi n-am vegheat îndeajuns, nu ne-am dorit şi nici n-am vrut.

Prea mândri și fățarnici am ajuns, Tu azi ne vezi și ne cunoști atât de bine Doamne,
Le vezi și le cunoști pe toate, te văd cu câtă milă ne privești, cu câtă dragoste,
Tu, și azi urăști mândria și fățărnicia, învață-ne să le urâm și noi de astăzi Doamne,
Învață-ne ca să iubim cum Tu iubești și să urâm cum Tu urăști, dar toate-n dragoste.
Vrem linişte şi pace astăzi să avem, dar ele nu-s aici, departe-s ele astăzi Doamne,
Nu-i pacea Ta, nu-i dragoste și nu-i iertare, plecat-au ele, plecat-Ai Tu, Tu Doamne,
Plecat-Ai dintre noi și dus și azi ești Doamne, unde-i păcat nu stai Tu Doamne
Ești Prea Curat și ești Prea Sfânt, ochii Tăi nici azi nu pot să vadă răul Doamne

În nesimțirea noastră, am vrea ca Tu azi să te schimbi, să ne accepți necurăția,
Ce mare-i nesimțirea și orbirea noastră Tată, ne iartă Doamne astăzi și ne iartă,
Făr’de iubire, dragoste, iertare, nimeni dar nu o să-Ți vadă, Noua Ta Împărăție.
Cu toții astăzi le plătim pe toate cu vârf şi îndesat, nimeni astăzi nu mai iartă,
Nimeni azi nu mai iubește, totu-i numai interes, tu îmi dai de-ți dau eu ție,
Totul azi e-un surogat, ce-i murder azi e curat și murdarul e curat, te rog ne iartă.
Plecat-au uni din biserici, an după an, plecat-au datorită mie și poate datorită ție,
Făr’ de regret, păreri de rău, nici de la ei, nici de la noi, plecat-au azi şi încă pleacă.

Din Casa Ta i-am scos afară, din Casa Ta i-am scos și i-am trimis în lumea largă,
Să ști și tu, să știu și eu și toți ce azi citesc aceste rânduri, cu toții suntem vinovați,
N-am ştiut cum să-i iubim şi să-i iertăm și în picioare i-am călcat, de-aceea pleacă,
De la păstori și până la preoți, pân’ la cei mici, cu toții astăzi suntem vinovați.
Păstorul astăzi nu-i păstor, preotul astăzi nu-i preot, de-aceea au plecat și pleacă,
Nici cel mai mic nu mai e mic, toți sunt mândri, plini de ei, cu smerenia sunt certați,
De ce ne întrebăm și azi de câte ori să ne iertăm? :răspunsul Tău n-o să ne placă,
Nici astăzi nu ne place să iertăm de șaptezeci ori șapte și nici n-o să ne placă.

Suntem creștini așa de ieftini, de ușori, de iubit nu știm iubi, de iertat nu știm ierta,
Suntem certați cu bunul simț, prea mândri și fățarnici, iubitori de bani, ne iartă Tată,
Când din Casa Ta ne-am scos afară frații, pe Tine-atunci Te-am scos, te rog ne iartă,
În lumea largă i-am trimis că nu făceau și nu gândeau la fel ca noi, îi iartă și ne iartă,
La fel ca noi ce azi nu mai iubim, nu mai iertăm, te rog să-i ierți și să ne ierți, ne iartă.
De-aceea nu ne mai răspunzi când Numele-Ți chemăm, te rog Tu azi ne iartă,
De vreți să vin din nou în Casa Mea, învăța-ți cum să iubiți, învață astăzi cum să iartă.
Azi, nu-ți cer mai mult, iubește doar cât ești iubit și iartă doar cât ești iertat, de Mine,
De vei iubi și vei ierta atâta de “puțin” ca Mine, peste tine Am să torn, binecuvântare.

Traian Hrelescu

Rugăciunea în numele Lui

“Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” (Ioan 14.13)

Nu toţi credincioşii ştiu să ceară ceva în Numele Iui Isus; a te ruga, nu numai din dragoste pentru El, ci în Numele Său, ca şi cum ai fi împuternicit de El, este o treaptă înaltă a rugăciunii. Sunt unele lucruri pe care noi n-am îndrăzni sa le cerem în Numele acesta binecuvântat, căci ar însemna să-l necinstim; dar când cererea este vrednică să fie sprijinită pe numele lui Isus, ea va fi primită şi împlinită.

Cu cât o rugăciune este mai mult spre slăvirea Iui Dumnezeu prin Fiul, cu atât este mai sigur că ea va reuşi. Ea aduce slavă pentru adevărul Său, pentru puterea Sa, pentru credincioşia Sa şi pentru harul Său. Împlinirea rugăciunii, când ea este făcută în Numele lui Isus, descoperă dragostea Tatălui pentru Fiul Său prea iubit şi cinstea cu care El l-a înzestrat. Slava lui Isus şi a Tatălui sunt aşa de strâns legate una de alta, încât mulţumirile care slăvesc pe Unul, slăvesc în aceaşi măsură şi pe Celălalt. Un fluviu ajunge renumit prin bogăţia izvorului care-l umple şi izvorul este cinstit prin fluviul care-i primeşte şi-i răspândeşte apa tuturor. Dacă răspunsurile la rugăciunile noastre L-ar necinsti pe Dumnezeu, noi n-am îndrăzni să ne rugăm; dar fiindcă El este proslăvit prin împlinirea rugăciunilor, noi vom cere mereu, în Numele acesta binecuvântat, ca Dumnezeu şi poporul Său să aibă o părtăşie a bucuriei.

Charles Spurgeon