Nu dispera, tu ești al Meu!

…Îmi picuri miere în tristețe,
Când lăcrimez ,mă-mbrățișezi,
Miresme-Ți curg de pe obraz,
Când din durere mă ridici
Și Te urmez din greu -necaz.

În luminări mi se tansformă,
Tot cenușiul din tristețe,
Când Te oprești în dreptul meu
Și-mi dai binețe.

..Parcă-mi vorbește curcubeul,
Din toată gama lui -culoare,
Când îmi șoptesti   de veșnicii
Și-mi alini rana ce mă doare.

În brâu -lumini mă simt cuprinsă,
În dans ceresc de curcubeu,
Când Te oprești prin Duhul Sfânt la mine
Și îmi șoptesti;
-Nu dispera, tu ești al meu!

Sanda Tulics

Aşteptând, nu luând-o înainte

“Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.” (Psalmul 62.1)

Ce poziţie binecuvântată – aşteptând toate numai de la Domnul! Aşa să fie starea noastră în toată ziua de azi şi în fiecare zi. Aşteptând timpul Său de har, aşteptând în slujba Sa, aşteptând în rugăciune – şi mulţumire. Această poziţie este cea mai bună şi adevărată a creaturii în faţa Creatorului, a slujitorului înaintea Stăpânului, a copilului înaintea Tatălui. Nu ne permitem să-I dictăm lui Dumnezeu, nici să ne plângem de El; nu vom permite nici o stare de iritabilitate şi nici o neîncredere. În acelaşi timp, nu o vom lua înaintea norului şi nu vom căuta ajutor la alţii; nici unul din aceştia n-ar vrea să aştepte toate de la Dumnezeu. Dumnezeu şi numai Dumnezeu este aşteptarea inimilor noastre.

Binecuvântată siguranţă – de la El vine scăparea; şi ea este pe drum. Ea va veni de la El şi de la nimeni altul. Toată slava I se cuvine, căci numai El poate şi vrea s-o săvârşească. Şi El o va face în modul cel mai sigur, la timpul şi în felul Său. El ne va izbăvi de îndoieli, suferinţe, vorbiri de rău şi dureri. Deşi nu vedem încă nici un semn de izbăvire, suntem satisfăcuţi şi rămânem în voia Domnului, căci nu avem nici o îndoială că dragostea Sa nu ar fi plină de credincioşie. El va face o lucrare sigură în curând şi noi îl vom lăuda îndată pentru harul ce va veni.

Charles Spurgeon