A fi

Încerc a conjuga verbul a fi
Şi-a-i da o conotaţie robustă.
A fi înseamnă a te dărui,
Haina aceea ce pe tine nu stă!

Căci eşti ţărână stearpă, pieritoare,
Ce-aşteaptă ploaia cerului de sus,
Iar ca hlămidă, ca învelitoare,
Ai chipul efemer, dar nu ca plus!

A fi înseamnă mai întâi să ai
O picătură din dumnezeire
Acea scânteie, strop de jerăgai
Ce-i mai presus de urbica trăire.

A fi înseamnă o filosofie
Ce n-o înveţi în şcolile lumeşti
Un ADN din altă-mpărăţie
Un elixir prin care te-nnoieşti.

A fi înseamnă să te naşti din nou
Voit murind faţă de-al cărnii vortex
Iar în al vieţii sinuos tablou
Să împlineşti  atemporalul Codex.

A fi înseamnă ardere de „eu”,
Sacrificarea dragostei de sine
Un zâmbet larg cât largul curcubeu
Şi-o inimă deschisă doar spre bine.

A fi înseamnă să eviţi parada,
Înseamnă să trăieşti ca lumânarea,
Să-ţi fie gândul, fapta, ca zăpada
Să fii răspunsul, şi nu întrebarea.

Când te uneşti cu Logosul ceresc
Şi arzi pe-altarul arderii de tot
Iar simţămintele din tine clocotesc
O mână de-ajutor să dea, când pot,

A fi înseamnă inima lui Crist
Îmbobocind în tine ca o floare,
Un binefăcător, un altruist,
Un înger aducând înseninare.

A fi înseamnă să articulezi
Iubirea. Şi s-o porţi pe palme.
Cu ea planete noi să desenezi
Încăpătoare, luminoase, calme.

A fi înseamnă gură de izvor
Ţâşnind din ale jertfei stră-străfunduri
Înseamnă diamant strălucitor
Purtat de flux spre-a nemuririi prunduri.

Am încercat a conjuga „a fi”
Şi-ai da acel ceva ce ne lipseşte.
A fi  ne poate azi înveşnici
Iar fără el, trăim  … orbeşte!

Nicholas Dinu

“Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.” (Deuteronom 1.21)

Priveşte; există o moştenire a harului pe care ar trebui să îndrăzneşti s-o capeţi ca să fie a ta. Tot ceea ce a căpătat un credincios, oricine poate căpăta. Tu poţi să fii tare în credinţă, să ai o dragoste fierbinte, să ai spor în lucrare; nimic nu te împiedică să ai parte de toate acestea; dar pentru aceasta vino şi primeşte harul Său. Cea mai dulce experienţă şi harul cel mai preţios sunt şi pentru tine, ca şi pentru oricare dintre fraţii tăi. Domnul pune înaintea ta astăzi toate aceste bunuri şi nimeni nu poate să-ţi tăgăduiască dreptul tău la ele; vino dar şi ia-le pentru tine.

Înaintea ta este de asemenea şi lumea, care trebuie câştigată pentru Isus. Nici un ţinut, nici un loc nu poate să rămână nesupus lui. Acest cartier şi această ulicioară întunecoasă care sunt înaintea casei noastre nu sunt pentru a zadarnici strădaniile noastre, ci pentru a le încuraja. Să îndrăznim şi sa mergem înainte şi vom câştiga pentru Isus sufletele, întunecate şi inimile împietrite. Să nu lăsăm să piară nici un suflet din cauză că noi nu am avea destulă credinţa în Isus sau în Evanghelie, ca să punem mâna pe toată ţara. Nici un loc nu este prea întunecos, nici o fiinţă prea degradată ca să nu poată fi cuprinsă în puterea harului. La o parte cu frica; prin credinţă să mergem şi să cucerim.

Charles Spurgeon