Luceafarul

Luceafarul din noapte ramane si -n lumina
De ii deschizi fereastra,si il accepti sa vina
De il respingi mereu el pleaca trist in noapte
Dar te vor insoti ,mereu a sale soapte.

Deschide-i larg portita,si-a inimii zavor
El te va-nvalui in dragoste si dor
Si dorul tau va creste,pan va ajunge sus
La Domnul vesniciei ,la REGELE ISUS!

Azi poti primi cuvantul si mantuirea-n dar
Dar maine nu se stie de va mai fi iar HAR
Ori, s-ar putea ca DOMNUL s-apara sus pe nor
Si sa isi mireasa la pieptul lui cu dor.

Cand regele ne cheama nimic nu ne opreste
Si nu suntem stapani pe ce se-agoniseste
Ajuta-ne ISUSE sa te slujim mereu
Asa cum tu doresti traind cuvantul tau!!!

Tu esti al nost Luceafar,ce nu se stinge-n zori
Si ne inteleptesti , sa adunam comori,
Ne-ajuti ca sa zidim,pe temelia-ti sfanta
Si sa agonisim ,putere tot mai multa.

Si vrei ca sa brodam in soare si in stele
Cu aur si argint,si sa lipim doar perle.
Sa nu ne mai atraga nimica pamantesc
Nimic ce ne darama nimic ce e firesc.

Luceafarule Sfinte!o vino-n casa mea
Pe-o raza aurie ,cuprinde-mi inima.
Caci vreau in intregime sa ti-o daruiesc
Si sa te simt deplin,mai mult sa te iubesc!
Soare al diminetii!lumina-mi calea-mi grea
Sa pot pasi spre tine intinde-mi mana TA!
Si lasa mangaierea,sa ma atinga lin
Ridica apasarea,si sterge-al meu suspin.
As vrea o clipa sfanta,sa ma cuprinzi la san
Si toate se vor sterge,te simt!Tu esti stapan.
Si-mbratisati in doruri, sa zbor mai sus de stele
In dragostea-ti divina,sa-ti cant mereu cu ele!!!

Geta L.

Stramtorare si solutie

Lazar Gog

Mi-e dor de El

Respiră verdele o rugăciune,
‘N parfumul cald-n culorile grădinii
Și-au terminat ”mandatele de vară”
Își cântă în picioare-uscăciunea, ars-ciulinii.

Se mișcă frunzele pe ape,
Într-o plutire fără sens,
‘Și dansează legănat crengile,-pomii,
În armonia unui vânt, visează că… plutesc.

Își spală penele-n țărână,
În fiecare zori de dimineață,
Zburdalnice, gălăgioase – vrăbii.
Îl gust în rugăciuni pe Domnul și a Sa dulceață.

…Mi-e dor de El…
”Mi-e dor de mine”,
Să mă cufund în Duhul Sfânt în El,
Să mă cuprindă în a lui iubire de… Dumnezeu:
Alb -Miel.

Sanda Tulics

Vorbeşte ce El te învaţă

“Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” (Exodul 4.12)

Mai mulţi slujitori adevăraţi ai lui Dumnezeu cu vorbirea greoaie, se găsesc într-o mare încurcătură când sunt chemaţi să vorbească pentru Domnul; ei se tem să nu strice lucrarea prin defectul lor. Să-şi amintească atunci că Domnul este acela care le-a dat această limbă şi să ia seama să nu arunce ocară asupra Aceluia care i-a creat. Se poate ca o limbă greoaie să nu fie un rău aşa de mare ca o limbă prea slobodă şi puţine cuvinte valorează adesea mai mult decât belşugul unui discurs.

De asemenea este adevărat că adevărata putere pentru mântuire nu stă în retorica omenească, cu gesturile sale, cu vorbele sale frumoase şi cu voci sonore. Defectul de a nu vorbi cu uşurinţă nu este un cusur aşa de mare, după cum se pare. Dacă Dumnezeu este cu gura noastră şi cu duhul nostru, vom avea ceva mai mult decât arama sunătoare a elocvenţei sau chimvalul zăngănitor al puterii de convingere. Învăţătura lui Dumnezeu este înţelepciune; prezenţa Lui este putere. Faraon avea mai multe motive să se teamă de bâlbâiala lui Moise decât de cei mai buni vorbitori ai Egiptului; căci ceea ce spunea el, avea putere în sine; el vorbea despre urgii şi moarte.

Dacă Domnul este cu noi în slăbiciunea noastră firească, vom fi încinşi cu o putere supranaturală. Deci să vorbim pentru Isus cu îndrăzneală, aşa cum putem vorbi.

Charles Spurgeon