Tie-Ti cant Dumnezeul meu

Părtăşie în singurătate

“De aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.” (Osea 2.14)

Dumnezeul nostru, văzând care sunt pentru noi momelile păcatului, a hotărât, să ne ducă la El, să se folosească de atracţia mai puternică a iubirii Sale. Nu ne aducem noi aminte de plăcerea de la început pe care El ne-a făcut s-o simţim, ca să ne smulgă din vraja lumii? El va face s-o simţim şi iar s-o simţim, de fiecare dată când El ne va vedea în primejdia de a fi înlănţuiţi de vreun rău.

Ca să aibă mai multă putere asupra noastră El vrea să ne tragă de o parte într-un loc care nu va fi raiul, ci un pustiu unde nimic sa nu poată să ne întoarcă atenţia de la El. În această singurătate, prezenţa Domnului ajunge să fie totul pentru noi şi noi socotim în acel moment că prezenţa Lui este mult mai preţioasă decât aceea a prietenilor noştri, când stăm sub viţa şi sub smochinul nostru. Singurătatea şi întristarea fac mai mult decât orice alt mijloc, ca să ne apropie de Tatăl nostru ceresc.

Când El ne pune deoparte şi ne aduce la El, Domnul poate atunci să ne spună lucruri dulci şi plăcute spre mângâierea noastră. El “vorbeşte inimii noastre”, aşa cum spune versetul de mai sus. Oh, dacă am putea învăţa din experienţă personală, preţul acestei făgăduinţe! Atraşi de dragostea Sa şi mângâiaţi prin Duhul adevărului, îl vom cunoaşte pe Domnul şi vom izbucni în cântece de bucurie.

Charles Spurgeon

Rugaciune

Stiu ca tu cunosti prea bine rugaciunea din durere,
Rugaciunea din dorinta,rugaciunea multumirii…
– dar cunosti tu oare bine rugaciunea bucuriei
cea mai mare fericire – rugaciunea bucuriei?

Nu puterea rugaciunii,pacea ei sau linistirea
ce le-aduce ea in suflet si in ganduri pe deplin,
ci slavita bucurie ce-ti transfigureaza fata
cand te afli chear-naintea stralucirii lui Hristos,
cand golit de tot ce-i lume stai in fata LUI slavita
fara cereri si dorinte,
fara gand si fara grai
numai cu o nesfarsita si nespusa bucurie
ca IL poti privi pe DOMNUL
si EL te priveste bland…
numai cu o negraita si cereasca fericire
ca nici nu mai ai nevoie sa-i ceri
si sa-i spui,nimic.
In aceste stari de haruri
vremea n-are nici masura
nici putere, nici valoare,
– este ca si cum n-ar fi.
Asta-i taina de pe munte,
locul cel mai-nalt din lume
urmatorul pas nu poate fi facut decat
in…CER…
Traian Dorz