Plânge lutul

Plânge lutul, tremură copacii,
Iarba verde în pământ se-ndoaie,
Strugurii nu mai așteaptă ploaie
Și rămân să ne descânte vracii.
Nimeni nu-nțelege de ce doare
Rugăciunea spusă-n apărare.

Plânge lutul, se îngroapă mirii,
Soarele se-ascunde de furtună,
Țipă vremea rea a vreme bună
Ca să-nșele iarăși mersul firii.
Și-n Gadara, umblă pe cărare
Porcii, mușinând mărgăritare.

Plânge lutul, se-ncălzesc în paturi
Cei pecetluiți cu nefirescul;
Languros ne-mpresură grotescul
Cu lozinci, cu teamă și cu sfaturi.
Când păcatul cere tolerare,
Păcătoșii nu mai vor salvare.

Plânge lutul, se-nmulțesc stăpânii,
Își bocesc femeile bărbații,
Preoții cei mari și învățații
Mută-n zare Dealul Căpățânii.
Zdrențuit și dincolo de zare,
Șade-un curcubeu cerând iertare…

Carmina Iri Voicu

Mângâierea celui ce plânge

“Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” (Matei 5.4)

Pentru a ajunge în Sion, trecem prin valea plângerii. S-ar putea crede că a fi trist şi a fi binecuvântat sunt două lucruri care nu se potrivesc, dar Mântuitorul care este nespus de înţelept, le-a unit în această fericire. Omul să nu despartă ceea ce Dumnezeu a unit. Mâhnire asupra păcatului, asupra păcatului nostru şi asupra păcatului altuia, este pecetea lui Dumnezeu pentru credincioşii Săi. Când Duhul de îndurare s-a revărsat asupra casei lui Dumnezeu, toţi vor fi mâhniţi. După cum apa ne dă binefaceri superioare, tot aşa din această sfântă tristeţe primim cele mai mari binecuvântări. Dar această binecuvântare făgăduită celui care varsă lacrimi nu este făcută pentru zile foarte îndepărtate; nu, Cristos îl numeşte fericit chiar de acum.

Duhul Sfânt va mângâia sigur inimile care plâng pentru păcatele lor. Ele vor fi mângâiate prin sângele lui Isus Cristos şi prin puterea curăţitoare a Duhului Sfânt. Credincioşii vor fi mângâiaţi cu privire la păcatul lor care se revarsă în localitatea lor şi-n timpul lor, prin siguranţa că Dumnezeu Se va slăvi, cu toată răzvrătirea oamenilor. Ei vor fi mângâiaţi cu aşteptarea că în curând vor fi pe deplin eliberaţi de păcat şi vor fi răpiţi pentru a fi pentru totdeauna în prezenţa slăvită a Domnului lor.

Charles Spurgeon