Areopagul

Motto: „”Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește
acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit
o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit
pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită
prin faptul că L-a înviat din morți…”” Amin! F.Ap. 17:30-31.

În sala de festivități epicuree
Stau zeii aliniați ca la paradă;
Împietriți, cu fețe marmoree,
Legați de piedestaluri să nu cadă.

La loc de cinste, gata să decidă,
Ciopor ales de bărbi încărunțite
Purtând pe umăr tipica hlamidă
A filozofilor cu mințile-ascuțite.

Venit-a vulg neștiutor de carte
Dar, doritor s-audă de la început
Ce le va spune venitul de departe,
De-un Dumnezeu,de ei necunoscut.

Răsună glasul, foiala este frântă,
Acum, o liniște deplină se așterne;
Străinul orator cu patos le cuvântă
De Dumnezeul păcii și dragostei
eterne.

Vorbește ales, cu multă iscusință;
Cuvânt de-nvățătură din adevăr croit,
Brodat cu dragoste și cu credință
Și cu iubirea de Hristos împodobit.

Zâmbesc filozofii plini de trufie…
Ascultă cu îngăduință pe evreu
Și pieptul li se umflă de mândrie
Că sunt și ei de neam din Dumnezeu.

Șușotesc încântați: „Cu câtă elocință
Vorbește-acest străin cu vocea blândă!
Dar ce-i asta? Ne cheamă la pocăință,
Pomenind ceva de judecăți și-osândă?

Ajunge, așadar! Oprește-te străine!
Nu ne vorbi de închinare idolatră!
Iubim plăcerile mai mult ca orișicine
Și rămânem cu zeii noști de piatră.

Noi nu suntem adepții vieții austere
Că de trăit… Trăim numai o dată!
Cât despre spusa morților înviere
Te vom asculta, străine, altădată.”

Așa s-a încheiat aleasa cuvântare
Ținută-n fața întregului Areopag;
Apoi, cu zel, în apostolică lucrare,
Grăbește spre îndepărtat meleag.

Și mulțumește Domnului căci a putut
Vesti Cuvântul închinătorilor la zei;
Că unii au fost de partea lui și au crezut
Precum Damaris, Dionisie și alții lângă ei.

Cu râvnă își duce solia mai departe
Purtându-L pe Hristos în ea, mereu;
Sădind nădejdea vieții după moarte
În cei care se-ntorc la Dumnezeu.

Ioan Vasiu

Încredere totală

“Te voi scăpa şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine, zice Domnul.” (Ieremia 39.18)

Iată puterea ocrotitoare a credinţei în Dumnezeu. Oamenii puternici ai Ierusalimului cădeau sub sabie, dar sărmanul Ebed-Melec era în siguranţă, căci se încredea în Domnul. În cine poate să se încreadă un om mai bine decât în Creatorul său? Este o nebunie să preferăm făptura în locul Creatorului. Oh, de-am putea trăi în toate privinţele prin credinţă; atunci am fi izbăviţi de toate primejdiile. Nimeni n-a crezut şi nu va crede niciodată în Isus în zadar.

Domnul spune: “Sigur te voi izbăvi!” Notaţi acest dumnezeiesc – sigur. Cu toate că presupunem că pot să fie lucruri nesigure, grija lui Dumnezeu însă pentru credincioşi este sigură. Dumnezeu însuşi este păzitorul copiilor Săi. Sub aripa Sa sfântă, există siguranţă când totul este primejdios în afară. Putem să primim această făgăduinţă ca fiind sigură, şi în toate evenimentele noastre nu va lipsi. Noi sperăm că poate vom fi izbăviţi pentru că avem prieteni, sau pentru că suntem prudenţi, sau ne sunt prevestite lucruri fericite; dar nici una din acestea nu valorează cât jumătate din această declaraţie a lui Dumnezeu: “Pentru că te-ai încrezut în Mine.” Dragă cititorule, încearcă această cale şi mergi pe ea toată viaţa ta. Pe cât de plăcută, pe atât de sigură este ea.

Charles Spurgeon