Impacare

Doamne, vin şi eu cu vina
Ceva mai mare decât China,
Şi mai neagră decât tina
Ca să pui pe ea lumina…

Şi un strop de sânge sfânt
Din Pâinea ce s-a frânt
Ca brujul de pământ
Sub adierea unui vânt…

Ca să-mi dăruieşti clemenţă
Şi peste, un strai de inocenţă
Ca să locuiesc în permanenţă,
În sfânta Ta prezenţă.

Că prea scurtă e viaţa
Chiar mai subţire decât aţa,
Şi mai volatilă decât ceaţa
Ca să nu-ţi văd şi eu Isuse faţă!

Şi ce poate să fie mai frumos,
Sub soare-aicea jos…
Ca omul cel mai păcătos
Împăcat la cruce cu Hristos!?

Alin Groza

Cine, când, cum să izbăvească

“Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.” (2 Petru 2.9)

Oamenii cucernici sunt ispitiţi şi încercaţi. Credinţa care n-a fost pusă la încercare nu este credinţă adevărată. Dar aceia care Îl cinstesc pe Dumnezeu sunt izbăviţi nu la voia întâmplării, nici prin mijloace diferite, ci chiar de Domnul în persoană. El însuşi garantează să izbăvească pe aceia care se încred în El. Dumnezeu îi iubeşte pe aceia care merg numai după El şi El este interesat să ştie unde sunt ei şi în ce stare se află. Adesea drumul lor pare un labirint şi ei nu ştiu cum să scape din primejdia care-i ameninţă. Ceea ce nu ştiu ei, ştie Stăpânul lor. El ştie pe cine trebuie să-l izbăvească şi ştie când şi cum îl va izbăvi. El izbăveşte pe cel neprihănit în chipul cel mai avantajos pentru el, cel mai umilitor pentru cel care l-a nedreptăţit şi în chipul cel mai onorabil pentru Dumnezeu. Să lăsăm “modul cum se va face” Domnului şi să ne mulţumim şi să ne bucurăm să ştim că El “ştie să izbăvească” pe poporul Său din orice primejdie, din încercare şi din orice ispită, şi aceasta prin dreapta Sa slăvită.

Nu este partea mea să pătrund acum tainele Domnului, ci mai bine să aştept liniştit, având în vedere aceasta: cu toate că eu nu ştiu nimic, Tatăl meu ceresc ştie.

Charles Spurgeon