N-aş vrea nicicând

N-aş vrea nicicând să mă-ncălzesc,
La focul judecăţii
Nici planuri rele să urzesc
Atunci când fraţii zăbovesc
L-altarul judecăţii.

N-aş vrea nicicând să mă-ncălzesc,
La focul urii grele,
Când gânduri negre năpădesc,
Adu-mi aminte să iubesc,
Şi spală-mă de ele.

N-aş vrea nicicând să mă-ncălzesc,
La foc de lenevie,
Tu mi-ai dat mâini ca să muncesc
Iar nefăcând nu dobândesc,
La urmă o simbrie.

N-aş vrea nicicând să mă-ncălzesc,
La focuri ce-s străine,
Să ard de dragoste doresc
Căldura să o răspândesc,
Isuse pentru Tine.

Gelu Ungur

Tabăra îngerului

“Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalmul 34.7)

Noi nu putem să-i vedem pe îngeri, dar este de ajuns că ei ne văd pe noi; marele înger al Legământului, între alţii, “Acela pe care noi îl iubim fără să-L fi văzut” are ochiul îndreptat spre noi, zi şi noapte. El are sub El o armată de îngeri şi-i însărcinează cu paza sfinţilor Săi, astfel ca să-i scape de orice rău. Dacă diavolii caută să ne facă rău, aceşti trimişi strălucitori ai lui Dumnezeu lucrează în folosul nostru.

Domnul îngerilor nu este un oaspete trecător, care ne face vizite când şi când, ci El Se aşează în jurul nostru cu armatele Sale. El îşi are comandamentul Său peste tot unde se găsesc aceia care îşi pun încrederea în Dumnezeul cel viu. Tabăra Lui îi înconjoară pe cei credincioşi în aşa fel, încât să nu poată fi atacaţi din nici o parte, chiar dacă vrăjmaşul ar pătrunde până în întăriturile dumnezeieşti. Astfel noi avem o gardă permanentă, o ocrotire sigură. Înştiinţaţi de santinelele lui Dumnezeu, noi nu vom fi surprinşi de atacuri subite, nici nu vom fi zdrobiţi de puteri mai mari. Scăparea ne este anunţată şi ne este şi dată de Căpetenia mântuirii noastre; scăparea noastră va fi reînnoită, până când luptele noastre se vor sfârşi şi vom putea schimba câmpul de bătaie, de pe acest pământ, cu casa noastră de odihnă acolo sus.

Charles Spurgeon