Ma ridic in numele lui Isus

David Lela

Stanca este Isus

Ma uit cu-ngrijorare cand marea-i agitata,
Si ma intreb cu spaima:ce-i poate sta in fata?
Nimic din ce pluteste si este prins in larg
Doar sus pe stanca tare, valurile mari se sparg.

Furtuni ce misca ape, si ploile tarzii,
Talazuri mari si grele si mari intimperii,
Nimic din toate-acestea  pe om nu inspaimanta.
Cand cu intelepciune omul sta sus pe stanca.

La fel cand marea vietii, loveste cu dureri
Cand lacrimi joaca-n gene si ma apas” poveri
Eu stiu ca este-o stanca,  valul de ea nu trece,
Isus Hristos e stanca,… furtuna,  o sa plece

Zideste-ti astazi casa, pe stanca cea de veci
Chiar daca mult te doare si nici nu intelegi,
Caci daca tu ai casa vietii sus pe stanca
Cu Isus vei ajunge sus in cetatea sfanta.

Chis Sami

O chemare, o izbăvire

“Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50.15)

Iată într-adevăr o făgăduinţă. Ea este pentru cazurile urgente: “în ziua necazului”. Într-o astfel de zi se face întuneric în mijlocul zilei şi fiecare oră care vine este mai întunecoasă decât aceea care a trecut. Să ne amintim atunci de aceste cuvinte care ni s-au spus anume ca să ne sprijinească în zilele noastre înnorate.

Ce îndemn plăcut şi plin de înţelegere: “Cheamă-Mă”. N-ar trebui să avem nevoie de această înştiinţare; a ne ruga ar trebui să fie o obişnuinţă permanentă şi de fiecare zi. Ce îndurare că avem libertate să-L chemăm pe Dumnezeu! Ce înţelepciune să folosim bine această îndurare! Este o nebunie să alergăm la oameni când Domnul ne cheamă să-I aducem Lui însuşi necazurile noastre. Să nu şovăim deci ca să facem acest lucru. Avem aici o făgăduinţă care ne dă curaj: “Te voi izbăvi”. Oricare ar fi greutatea sau nevoia, Domnul nu face nici o deosebire, dar făgăduieşte o izbăvire întreagă, sigură şi fericită. El va împlini, El însuşi, această izbăvire, cu mâna Sa. Să credem acest lucru; Dumnezeu preţuieşte credinţa.

Şi la sfârşit, iată rezultatul: “tu mă vei proslăvi”. Ah, să facem acest lucru cu prisosinţă. Când El ne va fi izbăvit, îl vom lăuda cu glas tare. Şi cum este sigur, că El ne va izbăvi, să-L lăudăm chiar de acum.

Charles Spurgeon

Când ai intrat cu-a Ta Lumină…

Când ai intrat cu-a Ta Lumină,
În viața noastră, drag Păstor
Ne-ai invitat, duios, la Cină,
La fericirea cea deplină
La cel mai cristalin izvor.

A fost o zi preafericită
Când, parcă, Cerul era-n noi
O inimă, total, robită
De starea cea nenorocită
Gustat-a Viața de Apoi.

Ce cânt am înălțat spre Tine!
Te proslăveam, Te adoram
Zburdam prin văi și pe coline
Cu palmele de fructe pline,
Cu-avânt spre Paradis mergeam.

În noi sădit-ai o dorință
De-a Te urma pe-ngustul drum
Ca în necaz și-n neputință
Să ne gândim la biruință,
S-o așezăm într-un album.

Ne-ai dat un scop, o viziune
Ca uscăciuni să nu mai vrem
Vestim, mereu, cu pasiune
(Și declarăm: nu-i opțiune)
Suntem ai Tăi cu tot ce-avem.

De-atunci trăim o împlinire
Muncind pe-ogorul Tău cu drag
Și așteptăm o întâlnire
Când o Mireasă și un Mire
Se vor îmbrățișa în Prag.

George Cornici

Făgăduinţa întâlnirii viitoare

“Dar Eu vă voi vedea iarăşi şi inima vi se va bucura.” (Ioan 16.22)

Este sigur că Isus va veni din nou în curând şi, când El ne va vedea pe noi şi noi îl vom vedea pe El, va fi mare bucurie. O, dacă venirea Lui glorioasă ar fi cât mai curând!

Dar făgăduinţa Lui se împlineşte totuşi în fiecare zi, în alt sens. Bunul nostru Mântuitor, în multe rânduri ni se arată nouă “din nou”. El ne-a dat iertarea şi de fiecare dată când suntem întristaţi printr-o nouă greşeală, El vine la noi să ne aducă aminte de iertarea Lui. El ne-a descoperit că Dumnezeu ne-a primit şi, cum vede că credinţa noastră slăbeşte, Ei vine din nou ca să ne spună “Pace vouă” şi să bucure astfel inima noastră.

Prea iubiţilor, toate binecuvântările din trecut sunt garanţii pentru îndurările viitoare. Dacă Isus a fost cu noi, ni se va arăta din nou. Nu priviţi o binecuvântare din trecut ca ceva mort şi înmormântat după care să purtaţi doliu, ci socotiţi-o ca o sămânţă aruncată care se înalţă şi va răsări din ţărână pentru a vă îmbărbăta prin aceste cuvinte; “Eu vă voi vedea iarăşi”. Zilele acestea sunt triste pentru noi pentru că Isus nu este cu noi ca mai înainte; să prindem curaj, căci El nu este departe de noi. Picioarele Lui sunt iuţi ca ale cerboaicei sau ale unui cerb tânăr şi-L vor aduce la noi într-o clipeală din ochi. Să ne bucurăm deci, căci El ne zice: “Eu vă voi vedea iarăşi”.

Charles Spurgeon

Sunt nascut odata

Sunt născut odată cu acest pămînt
toate ce-s întransul şi în mine sunt:
timpul lui cel fugar, lutul lui cel greu
plansul lui cel singur – sunt şi-n trupul meu.

Şi-s născut odată cu acest cer sfant
toate ce-s întransul şi în mine sunt:
cîntecul, lumina, veşnicul credeu
liniştea şi taina-s şi-n sufletul meu.

Şi-s născut odată cu acest Cuvant
toate ce-s întransul şi în mine sant:
zbucium de iubire, calm de Dumnezeu
dor de veşnicie – sunt şi-n duhul meu.

Traian Dorz

El îl înlătură pe vrăjmaşul nostru

“A îndepărtat pe vrăjmaşul tău.” (Ţefania3.15)

Vedeţi căderea sa? Satana a pierdut stăpânirea sa în inimile noastre, cum a pierdut şi locul său în cer. Domnul Isus a nimicit stăpânirea Celui Rău în noi. Acesta poate să ne atace, dar nu poate să pretindă că suntem ai lui. Lanţurile lui nu ne mai înfăşoară; Fiul ne-a izbăvit şi noi suntem cu adevărat slobozi.

Acest vrăjmaş continuă, e drept, să se facă pârâşul fraţilor noştri; dar Domnul l-a izgonit şi din această slujbă. Apărătorul nostru îl forţează să tacă şi reduce la nimic învinuirile pe care ni le aduce el şi apără sufletul nostru, astfel că nici unul din atacurile diavolului nu poate să ne atingă.

Duhul cel rău ne va asalta prin ispite şi va căuta să se vâre în sufletul nostru; dar şi aici şi-a pierdut superioritatea lui de la început, întâietatea lui. El se va strecura ca un şarpe, dar nu va mai stăpâni ca un împărat. El îşi strigă blestemele sale împotriva noastră, ori de câte ori poate; dar spre marea noastră uşurare, glasul Domnului îl reduce îndată la tăcere şi-l sileşte să fugă ca un câine în faţa biciului. Lucrează Tu, Doamne, şi apără-i de lătratul diavolului pe cei pe care-i urmăreşte el şi care tremură la ameninţarea lui. Pune pe fugă pe vrăjmaşul lor şi arată-Ţi slava în ochii lor. Tu l-ai biruit, Doamne; pune-l acum pe fugă şi izgoneşte-l din lume.

Charles Spurgeon

Dorinta mea

Dorinţa mea e un sărut pe frunte
Din bicele lovind pe pielea Ta
Şi-nfiorat de ce s-ar mai putea,
Să Îţi prefac sărutul în grăunte.

Dorinţa mea e cântecul ce plânge
Pe lemnul de pedeapsă ridicat,
Aduc ca jertfă Mielul legănat,
În taină, între apă şi-ntre sânge.

Şi când iertarea vine-n curcubeu,
Descoperind că eu am fost făptaşul,
Să mă asculte-n hohote sutaşul
Cum am ucis un Fiu de Dumnezeu.

Dorinţa mea să fie a Ta vrere
Până ajung la ultima durere.

Carmina Iri Voicu

Apleacă-te şi vei fi ridicat

“Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5.6)

Aceasta este o făgăduinţă: dacă noi ne plecăm, Dumnezeu ne va ridica. Smerenia duce la slavă; supunerea este calea ridicării. Aceiaşi mână a lui Dumnezeu care apasă asupra noastră ca să ne facă să ne plecăm, este gata să ne ridice ca să primim această binecuvântare. În lumea aceasta trebuie să te pleci, ca să câştigi. Mulţi se înjosesc în faţa oamenilor, dar nu capătă ocrotirea mult dorită. Dar acela care se pleacă sub mâna lui Dumnezeu, va fi îndreptat, sprijinit, îmbogăţit şi întărit de El. Obiceiul Său este de a-i smeri pe cei mândri şi a-i înălţa pe cei smeriţi.

Totuşi lucrările lui Dumnezeu îşi au vremea lor. Trebuie ca acum, chiar din această clipă să ne smerim, pentru ca Domnul să facă să nu apese asupra noastră mâna întristării. Când ne loveşte El, datoria noastră este să primim loviturile Sale cu o supunere totală. Înălţarea noastră va avea loc “la vremea ei” şi Dumnezeu este cel mai bun Judecător al acelui ceas şi zi. Să nu dovedim nerăbdare ca să primim o binecuvântare. Pentru ce s-o dorim mai înainte de vremea ei? Ce pretindem noi? Desigur, nu suntem încă destul de smeriţi, ca să aşteptăm într-o supunere liniştită. Dumnezeu să ne dea această smerenie!

Charles Spurgeon

Ruga

Tată Ceresc,
Vin înaintea Ta
Cu gândurile mele
Cu trăirile mele.
Ţi le mărturisesc Ţie
Atotputernic Împărat!
Ştiu Doamne
Că Tu eşti bun şi drept,
Că Tu asculţi glasul
Iei seama la cererile mele
Şi Îţi îndrepţi toată bunătatea
Toată dragostea Ta, către mine
Şi vrei ca din ceruri
Ajutorul Tău să-mi vină.
Îţi mulţumesc prea bunule Dumnezeu
Pentru harul Tău nespus de mare
Căci Tu m-ai mântuit
Şi fiu al Tău – m-ai făcut.
Din lumea largă, Tu m-ai scos
Şi numele în Cartea Vieţii
De astăzi îl am scris.
Pentru aceasta Te slăvesc,
Mă rog, mă închin, Te ador
Pe Tine Măreţ Salvator!
Ruga mea se îndreaptă către Tine
Zi şi noapte cuget la Legea Ta
Şi Cuvântul Tău îl am înaintea mea!
Mă rog Ţie, Tată Ceresc
Căci Tu mi-ai dat viaţă
Mă rog Ţie unic Dumnezeu
Căci Tu darul minunat
Al credinţei mi l-ai dat!
Dis-de-dimineaţă
Ruga spre Tine îmi îndrept
Glasul Tău vreau să-L aud
Ca Tu să mă povăţuieşti
Şi voia Ta, eu să fac
Ca prin mine să fii slăvit
Prin ceea ce fac, o lumină
Pentru cei din jur să fiu.
Rugăciunea mea să fie ca tămâia
Înaintea Ta, măreţ Dumnezeu!
Sufletul meu doreşte să respire
Zi, după zi – îl ajut cu rugăciune
Ca puterea Ta cea sfântă
Să mă întărească pe deplin,
Plăcut înaintea Ta să fiu
Şi prin Duhul Tău cel Sfânt
Tu, iluminare să-mi dai
Pentru Cuvântul ce-ai lăsat
Ca eu pe deplin să-l înţeleg
Şi necurmat la inimă să-l strâng
Şi prin mântuirea ce mi-ai dat,
Un copil plăcut al Tău să devin
Până în veac.
Atunci când vei veni
Şi bucuria mea nespusă va fi
Căci credinţa ce-am avut
Viaţă veşnică mi-a dat!

Neagu Bogdan