Voia Lui Dumnezeu

Uneori, mi se pare că voia Ta,
urcă prea sus pentru puterea
pe care eu o am;
sau că e prea departe de mine,
Nici nu imi pot imagina că o pot atinge vreodata…

De aceea caut voia mea,
E simplă şi nu mă poartă prea departe.
Are în ea tot ce am nevoie să mă mulţumească
Chiar dacă nu mă împlineşte.

Priveşte Doamne voia mea,
ai facut-o de atâtea ori zdrobind-o;
Şi daca am ales-o din comoditate şi confort…
Frânge-o şi aşeaz-o pe a Ta.

Pentru ca am vazut:
Voia Ta este mai bună decât credeam.

Anca Bordea

Războiul unei femei

“… căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.” (Judecători 4.9)

Iată un verset neobişnuit, dar poate că se vor găsi suflete având atâta credinţă ca să-l folosească. Barac ostaşul, cu toate că era chemat să lupte, n-avea curajul să pornească la luptă decât numai dacă era însoţit de Debora; de aceea Domnul a hotărât să dea biruinţa femeii. Prin aceasta El mustra frica omului şi câştiga pentru Sine un renume mai mare, aruncând o ocară cu atât mai mare asupra duşmanilor poporului Său.

Dumnezeu poate să mai folosească unelte slabe. Pentru ce nu m-ar întrebuinţa şi pe mine? El ştie să folosească persoane care ar părea că nu se face să fie chemate la o lucrare mare. Femeia care a lovit pe duşman nu era o amazoană, ci mama unei familii simple, care rămăsese în coliba ei. Aceasta nu era un orator, ci o femeie care mulgea vacile şi făcea unt. Nu poate Domnul să ia pe unul oarecare dintre noi, ca să-Şi împlinească planurile Sale? Poate să vină la noi vreunul astăzi, cum a intrat Sisera la Iaela. Datoria noastră n-ar fi să-l ucidem, ci să-l aducem la mântuire. Să-l primim cu o mare bunătate şi să ne silim să-i arătăm adevărul binecuvântat al mântuirii prin harul Domnului Isus, Locţiitorul nostru, şi să ştim să-l silim să creadă pentru ca să aibă viaţa; cine ştie dacă astăzi inima vreunui păcătos mândru nu va fi la fel străpunsă de pironul Evangheliei?