În viaţa aceasta de încercări,
de luptă şi durere,
când tot e gol şi pustiit
doar Tu îmi dai putere
Când fiinţa mea e clătinată
de strigătele mării,
Tu eşti Acel ce-o faci să tacă
Stăpâne al îndurării
Atunci când cerul nu-l mai văd
şi soarele-i ascuns,
Lumina sfântă a feţei Tale,
Mi-e Doamne, îndeajuns…
Ştiu că mă porţi pe braţul Tău;
Oricât ar fi calea de grea,
nu mă-nspăimânt, nu dau ‘napoi;
Tu, Doamne, eşti puterea mea !
Timotei Lucus
Foarte frumoasa ecxpresia poieziei Dom. sa va binecuv.
ApreciazăApreciază
Amin ! Domnul fie laudat si binecuvantat !
ApreciazăApreciază